Calatorii - Cu Mishu prin lume

Astazi planificasem sa va scot din orase si sa va duc la plimbare printre sanii naturii.
M-au provocat insa niste doamne de pe aici de pe forum sa povestesc despre Paris asa ca, singura natura la care ma voi referi este gradina din Versailles care numai naturala nu este… Dar sa incepem cu inceputul…

Intr-o buna zi ne-am trezit cu noaptea in cap, trei fete cucuiete, doua romancute si o localnica careia una dintre romance ii arata Parisul,… Hotarasem de cu seara ca, in ciuda buletinului meteo care anunta cateva averse de ploaie, mergem la Versailles. Iar Versailles era departe…. Trebuia sa mergem din suburbia in care stateam in centru si apoi din nou in afara Parisului. Da, eram motivate tare! (In cazul in care deveniti si voi foarte motivate va sfatuiesc sa cumparati un pachet cu transport metro+RER+ intrare la Versailles, o sa vedeti voi de ce..)

Am continuat cu gradinile, exact la timp, cand incepuse prima aversa de ploaie, tant pis… eram motivate si nu aveam prea multe zile de petrecut in Paris, asa ca am continuat vizita cu hotarare admirand pe rand: fantani, straturi de flori, tufisuri tunse artistic, avansand lento catre cele doua Trianoane pana cand ploaia a renuntat sa lupte intr-o batalie deja pierduta si s-a lasat pagubasa… Gradina dupa gustul meu este putin prea nenaturala. Imi plac parcurile in care, desi fiecare coltisor in parte este ingrijit, impresia generala este ca totul a aparut acolo in mod spontan… Este drept ca am vazut gradini si mai artificiale cum ar fi cea a Drottingholm-ului… palatul de vara de langa Stockholm.

Marele Trianon merita vizitat in mod cert, dar eu ador micul Trianon… Am vizitat mai multe resedinte de capete incoronate, sunt frumoase, le admir, dar sunt foarte putine cele in care mi-ar placea sa locuiesc. Daca cineva mi-ar oferi sa locuiesc la Versailles, as alege dintre toate locurile, micul Trianon, preferatul Mariei Antoineta, o varza si mai mare decat noi - daca nu ma credeti il puteti citi pe Zweig . Chiar daca a fost locuinta de fete regale este destul de mic ca sa-ti incapa in suflet si destul de intim ca sa-l numesti “acasa”.

Trianoanele vizitate si marcate pe Mishou am continuat cu responsabilitate, desi picioarele ne dadeau probleme cate Hameau de la Reine construit de varza de regina-pastoritza la care m-am referit ceva mai sus (pentru firile mai putin sportive exista un trenulet care te plimba prin parc). Hameau de la Reine imi placuse si la prima vizita, cand imi era proapata in minte “Marie-Antoinette” a lui Zweig. Clar, am o slabiciune pentru Maria-Antoineta asa “silly” cum era ea in anii ei de tinerete, poate chiar cateva puncte unde ma pot identifica cu ea si ii pot intelege actiunile. Satucul de joaca al reginei este usor kitch si in mod clar nu are nimic in comun cu satele prapadite ale taranilor din timpul lui Ludovic al-XVI-lea, dar este fermecator si unic in felul lui.

Cele care nu ati fost inca la Versailles, nici nu va dati seama cati kilometrii strabatusem, si aveam numai cate un sandwich la bord si ba ne plouase, ba ne batuse soarele in cap, era ingrozitor de cald, apa noastra se terminase, terminasem toate obiectivele si am hotarat sa o taiem spre Paris sa gasim ceva de mancare la un pret rezonabil.

Gazda noastra, preia conducerea de la Mishou, dupa ce il ascultase cu sfintenie de cateva zile incoace si ne indreapta catre Cartierul Latin, sa cumparam niste clatite cu branza, sunca si ou, mult adorate de studentii locali. Dupa ce ne-am mai potolit foamea, tot ea, gazda incepe sa ne traga catre Notre Dame. Noi nu si nu, ca am fost la Notre Dame. Da ne place, dar poate ca am putea sa facem si altceva. … Ea nu si nu ca are o idee surpriza…

Si astfel am stat vreo ora, daca nu mai mult pe acoperisul Notre Dame studiind in detaliu les gargoyles, amirand in linistea de la inaltime apusul soarelui peste Paris, urmarind toate luminile aprinzandu-se in reprize si apoi privind Parisul by night. Cred ca dormeam acolo daca nu venea paznicul sa ne dea jos. Intr adevar o idee excelenta, unul din cele mai indicate locuri in care sa petreci in Paris, o seara calda de vara.