Intotdeauna am fost un copil rasfatat caruia i s-au facut toate poftele si care nu a fost nevoit nici macar sa se duca pana la magazinul din coltul strazii ca sa cumpere paine. Si, desi la 18 ani am plecat la facultate si am stat la camin, obiceiurile de pana atunci nu mi s-au schimbat si am dus exact aceeasi viata ca la mama acasa.

De exemplu mergeam in fiecare saptamana acasa ca sa iau mancare gatita de mama si ca sa imi spal rufele. Vorba vine sa le spal ca mama se ocupa de fapt de ele. De asemenea, nu a trebuit niciodata in viata mea sa merg sa ma lupt cu sistemul biroctratic pentru obtinerea nu stiu carui act... Doar pentru asta exista mama, nu?

Pe cand eram in primul an de master m-am hotarat sa plec si eu ca tot omul cu o bursa Erasmus-Socrates prin strainataturi. Zis si facut. Ajutata de proful cu care mi-am facut lucrarea de licenta am hotarat unde anume o sa plec, am vorbit cu proful raspunzator de laboratorul in care urma sa-mi fac lucrarea de master si cand ei au zis ca ma primesc am inceput sa imi fac actele. Dupa o adevarata aventura cu obtinerea vizei in care am vazut si eu cum este sa trebuiasca sa te duci de zece ori la primarie pentru ca nu iti puneau o stampila bine, a venit si ziua plecarii de acasa.