Calatorii - Peste granite

Articol inscris la concursul de calatorii.

Cu tristete ne-am luat la revedere de la plaja insorita din Costa del Sol si de la hotelul micut din Torremolinos despre care v-am povestit aici si  am pornit spre aeroportul din Malaga sa luam un zbor spre Lisabona. Ca de obicei am cerut loc la fereastra daca este posibil si nenea de la ghiseu mi-a spus amuzat ca nu sunt decat locuri window-window.  N-am prea inteles ce a vrut sa zica pana nu am vazut avionul, o chestie micuta cu 20 de locuri doar cu pilot si copilot.

Am ajuns in Lisabona pe la 5 seara si am luat autobuzul pana la hotel. Sistemul de transport dintre aeroport si hoteluri este foarte bine pus la punct. Inainte de fiecare statie afisau in autobuz ce hoteluri se afla in preajma.

Hotelul l-am ales de pe tripadvisor si l-am rezervat pentru ca a avut comentarii pozitive din partea americanilor care sunt multumiti cand este mancare multa si buna la micul dejun, camerele sunt mari si nu este departe de atractiile turistice.

Cu 72 de euro am luat camera dubla cu mic dejun inclus. Camera a fost peste asteptari, cu geam la strada principala si un mic balcon iar personalul a fost extrem de amabil si foarte util pentru informatii.

Cum am pus piciorul pe Avenida da Liberdade mi-am adus aminte de plimbarile noastre din Bucuresti cand porneam de la Casa Presei si ne opream la Unirii de unde luam metroul spre casa.

Pana si aerul ala cald de vara mi s-a parut ca este acelasi pe care l-am pastrat in memorie atatia ani.  Nu am mai rezistat sa mergem pana in Praça do Comércio si ne-am oprit la o terasa pe marginea bulevardului unde am stat la umbra copacilor si am servit o masa deliciosa stropita cu multe lichide reci.  Am inceput cu niste aperitive reci care se aduc mereu la inceputul mesei chiar daca nu sunt cerute (daca nu le consumi nu platesti) si care au constat din pateuri de peste si branzeturi.  Eu am luat peste dorada iar consortul a luat sardine, ambele facute la grill si divine la gust.

 Cand am terminat masa deja se mai racorise afara si incepuse sa se intunece asa ca am pornit incetisor spre Praça do Comércio.

Am intrat in zona cu case vechi si arhitectura superba, unele decorate cu faianta colorata, am trecut pe langa liftul Santa Justa, ne-am oprit sa privim castelul de pe deal din Praça da Figueira si ne-am croit drum printre terasele pline pana am trecut pe sub Arco da Rua Augusta in Praça do Comércio. Am stat un timp pe malul apei sa ne uitam la miile de pesti care inotau langa mal si la luminile orasului . Recunosc, mirosul in locul respectiv langa apa nu a fost cel mai placut dar nu a reusit sa diminueze cu nimic bucuria noastra de a fi acolo. Am fi stat si mai mult dar in momentul in care ne-au fost oferite droguri pentru cumparare de catre un individ dubios am pornit spre hotel in pasi repezi.

A doua zi ne-am luat un bilet pentru autobuzul turistic care avea doua trasee, unul pentru partea veche a orasului si unul pentru partea moderna.

In ziua respectiva termometrul a depasit 35 de grade si am avut proasta inspiratie sa stam sus in autobuz fara palarii de soare sau crema de protectie. Am pornit la drum ascultand explicatiile ghidului cu muzica portugheza pe fundal. Turul orasului vechi in ritmuri de fado a fost perfect si ne-a facut sa uitam de caldura pentru moment.

Ne-am dat jos la turnul Belem pe care l-am vizitat dupa ce ne-am racorit cu niste apa la o terasa din statie.

Turnul Belem este unul din simbolurile Lisabonei si a fost costruit intre 1515 si 1521 pe o mica insula de pe raul Tagus pentru intarirea apararii orasului. A fost dedicat sfantului Vincent care este patronul orasului si  comemorarii expeditiei lui Vasco de Gama. Initial turnul a fost o fortareata, apoi inchisoare politica si cladire a vamii. Dupa ce a fost restaurat a fost declarat monument national in 1907. Impreuna cu manastirea Jeronimos este un simbol al stilui arhitectural Manuelin (gotic tarziu) care reprezinta era marilor explorari si au fost declarate locatii UNESCO.

De acolo am pornit pe jos prin soare pana la manastirea Jeronimos si in drum am trecut pe langa Padrão dos Descobrimentos, un monument cu statuile personalitatilor marcante din era explorarii in secolele 15 si 16. La manastire ne-am oprit intai la biserica unde sunt inmormantati Vasco da Gama si famiilii regale.Am vizitat manastirea lesinati de caldura si in urletele unor grupuri de scolari veniti in excursie.

Ne-am oprit apoi la Casa Pastéis de Belém, locul de unde se pot cumpara vestitele platintele.

Am stat la coada si am luat un pachet de 6 care a venit cu pliculete de scortisoara pisata. Am infulecat pe loc cate una desi erau calde si nu ni s-au parut atat de speciale…pana a doua zi cand le-am mancat, reci, eu singura pentru ca domnul Piscupescu a preferat micul dejun de la hotel. De retinut, placintelele fierbinti cu multe grasimi nu merg cand afara termomentrul a sarit de 35 de grade dar reci sunt bestiale. Am luat din nou autobuzul, eu stand tot sus in soare ca sa vad cat mai mult, consortul jos singur cu soferul pentru ca deja era prajit bine.

Pana am ajuns la capat eu m-am prajit si mai rau iar consortul a tras o discutie pe cinste cu soferul care a fost fericit ca are cu cine schimba o vorba. Dupa atata soare incepusem sa ne simtim rau asa ca ne-am retras in hotel si am asteptat seara. Fiind ziua de nastere a domnului Piscupescu ne-am aranjat si am iesit la o terasa sa-l sarbatorim. Am luat din nou preparate de peste (am incercat faimosul bacalao, adica cod sarat) si am ciocnit cu niste vin alb portughez.  Mancarea a fost buna dar nici pe departe ca aia din prima seara iar nota de plata incarcata mai rau decat pomul de Craciun. Cred ca ne-au pus pe ea si tantarii care roiau in jurul nostru. Am platit si am decis sa nu ne enervam intr-o zi asa de speciala.

Am mers pe jos pana la liftul Santa Justa (contruit in 1902) care urca 45 de metri pana in alt cartier situat pe deal.

Am admirat de sus partea centrala a orasului luminata noaptea si ne-am indreptat spre cartierul Largo do Carmo. Pe drum am fost acostati de un african care era vanzator ambulat de margele. Eu una nu ma opresc sa stau de vorba cu vanzatorii ambulanti dar pe consort l-a pus sfantul sa i se faca mila si sa-l asculte. I-a dat aluia 10 euro pentru niste margele total inutile spre disperarea mea si de aici am pornit cearta.

Am mers in continuare prin cartierul cu piatete unde oamenii stateau la terase si savurau linistiti bauturi reci. Din pacate nu am reusit sa ne bucuram de ce era in jurul nostru pentru ca eram mai preocupati sa ne ciondanim. Pana la urma am luat funicularul si am coborat cu el pana in centru.

Ne-am oprit la terasa unde mancasem prima data si am dat-o pe vin portughez pana ne-am inveselit si am uitat de ce ne-am certat. Am plecat spre hotel pana unde am cantat obsesiv rima cu elefantii pe o panza de paianjen pentru ca aveam o nevoie urgenta si nu gaseam nici un loc sa scap de ea.

Pana la hotel am ajuns la 63 de elefanti spre disperarea consortului care se saturase sa ma asculte tot drumul. In noaptea respectiva cei din camera alaturata au oferit un spectacol auditiv erotic care l-a tinut treaz pe consort pana dimineata in timp ce eu am dormit bustean.

Dupa un mic dejun copios (aveau aia mancare cat pentru o armata, pentru toate gusturile) am pornit din nou prin oras unde am gasit un mall cu multe magazine de haine. In 30 de minute am reusit sa imi achizionez o rochie de vara superba moment in care Mr. Piscupescu a clacat si a zis ca el se duce sa se culce ca ii e somn si il ustura pielea rau.

Mi-am petrecut dupa-amiaza singura la cumparaturi si am facut turul din partea noua a orasului cu autobuzul turistic.

De data asta am stat si eu jos cu soferul, o prospatura care arata bine si care mi-a zambit tot timpul cu semne facute ocazional. Seara am iesit la o terasa unde am comandat din greaseala fiecare cate un platou cu patru feluri de peste si creveti la gratar. Mancarea a fost foarte buna dar abia am reusit sa mancam o treime din ce aveam in fata. Daca cei din seara precedenta ne-au pus pe factura absolut tot (apa, paine) astia au pus pe langa si 10% taxa de serviciu care nu era specificata nicaieri. Pana la urma se pare ca ospatarii romani au concurenta pentru ca cei din Lisabona se comporta exact la fel.

Ultima zi am rezervat-o pentru vizitarea castelului (Castelo de Sao Jorge).

Am luat din centru tramvaiul vechi (care nu are geamuri) si am urcat cu el pe deal prin cartierele vechi si saracacioase. Zona este atat de asemanatoare cu ruta tramvaiului 16 pana la Piata Sfantu Gheorghe, case vechi, multe cu aspect neingrijit, cu strazi inguste si pavate cu piatra cubica. Cel putin asa imi amintesc eu ca era in urma cu multi ani.

Am gresit statia si am coborat prea devreme asa ca am urcat restul traseului pana sus cu picioarele. Am ajuns sus prospat murati in suc propriu, cu pielea prajita si mai mult. Privelistea de la castel este minunata si pentru ca este sus pe deal are o vedere panoramica a Lisabonei. Din pacate n-am avut prea mult timp de stat acolo pentru ca aveam zbor spre casa in seara aia. Ne-am mai oprit o data la bodega noastra favorita pentru o portie de peste si bauturi reci apoi ne-am intors la hotel sa luam bagajele.

Ar mai fi fost multe de facut dar caldura ne-a impiedicat sa ajungem si in alte locuri.

Stiu ca sunt cateva locuri frumoase de vizitat in jurul Lisabonei si sper sa ajungem la ele cu proxima ocazie. Un lucru regretam ca nu l-am facut de data asta, si anume un tur turistic cu tramvaiul vechi. Poate ca ar fi fost mult mai interesant decat cel cu autobuzul dar am gresit si am luat biletul fara sa ne informam inainte.

Cam asta a fost vacanta noastra, a fost planuita de foarte mult timp, am visat la ea multi ani si in sfarsit am reusit sa o facem. Ne-am intors acasa relaxati, bronzati (dupa cateva zile arsurile au trecut) si cu portofelele goale dar mintea plina de amintiri frumoase.  

Din pacate am lasat descrierea partii cu Lisabona prea tarziu si nu am reusit sa o descriu asa cum mi-as fi dorit pentru ca am intrat perioada foarte ocupata cu altele.

Va las totusi sa admirati pozele si sa va faceti singuri o parere!

Inscrie-te si tu in concurs si poti castiga un produs la alegere de pe B design shop  sau un albom foto de la Skoob's Books