Calatorii - Peste granite

Cu parere de rau ne-am luat la revedere de la Barcelona si am plecat spre aeroport dimineata devreme.In ziua respectiva erau restrictii de zbor din cauza cenusi vulcanice dar pe noi ne-au lasat sa plecam pentru ca era un zbor regional si am zburat la altitudine mica.

Va intrebati probabil de ce am ales sa mergem cu avionul pana la Madrid si nu am luat un tren sau un autobuz. Pentru ca eu am rau de miscare si autobuzul e intotdeauna ultima solutie, iar trenul ar fi iesit la acelasi pret ca avionul asa ca, de ce nu? Aeroportul din Barcelona mi s-a parut grozav pentru ca este nou, aerisit si are multe magazine.

Am ajuns in Madrid si aeroportul era aproape gol pentru ca toate zborurile fusesera anulate. Am avut noroc si de data asta! Am luat metroul pana la Puerta del Sol unde se afla hotelul nostru. Sistemul de metrou din Madrid ni s-a parut foarte bun, iar comportamentul oamenilor mi-a adus aminte de cei cinci ani cand am facut naveta cu metroul pana in Poli.

Hotelul ales a fost unu de trei stele, cladire veche dar ingrijita situata exact in mijlocul magazinelor centrale. Personalul de la hotel a fost foarte amabil, chiar ne-au dus valizele sus, iar camera destul de buna. Pretul pe noapte a fost extrem de bun pentru ca am prins o oferta.

Dupa ce ne-am schimbat am iesit sa ne plimbam putin si sa luam bilete la turul cu autobuzul. De data asta nu am luat City Sightseeing ci unu local (Vision) care avea doua trasee, unu pentru partea veche a orasului si unu pentru partea noua.

Am luat un pranz usor la o cofetarie din apropiere si am plecat pe jos pana la Palatul Regal.

Am ajuns in zece minute acolo si ne-am oprit pe o banca in fata sa admiram fatada si politistii calare care patrulau pe acolo. Apoi am platit intrarea pentru un tur cu ghid si apoi am vizitat curtea si sala cu arme si armuri. Palatul are 2800 de camere iar familia regala nu locuieste acolo dar este folosit pentru diferite evenimente oficiale.

Turul cu ghidul a durat cam o ora si ne-au fost aratate toate cele 22 de camere deschise publicului. Ce mi-a placut acolo? Mai putina opulenta si mai mult gust (in opinia mea) comparativ cu Versailles, marmura de Granada (ghidul spunea ca e diferita pentru fiecare camera) si ceasurile prezente in fiecare camera cel putin in numar de doua (sunt cam 600 in tot palatul, de diferite forme si marimi).

Ne-am urcat in autobuz si am facut turul vechi al orasului care s-a dovedit a fi bani aruncati (16 euro pentru doua zile) pentru ca audioghidul nu prea avea explicatii si ne-a plimbat in jurul locului unde stateam. Am fi putut sa facem turul pe jos, gratis. Am abandonat ideea de a mai incerca si turul din partea noua a orasului desi eu as fi vrut sa vad Santiago Bernabeu macar o data.

Seara am luat cina la o terasa de langa palat unde am facut greseala sa dau cateva frimituri de paine unei vrabii.

Dintr-o data au inceput sa se inmulteasa si sa devina din ce in ce mai indraznete si am sfarsit prin a manca din aceeasi farfurie cu un stol. Mancarea a fost bunicica, nu grozava (el paella si o apa, eu o supa de jambon cu un ou in ea si o bere ) iar nota de plata rezonabila (cam 20 de euro). Am fi vrut sa mancam inauntru pentru ca era putin racoare afara si batea vantul dar se fuma in draci.

Nu stiu cum am nimerit dar in unele locuri cand am fost in vacanta asta s-a intamplat ceva important. In Madrid a anuntat Zapatero masurile de austeritate (inclusiv taiat salariile tuturor bugetarilor) si in ultima zi a fost finala la fotbal pe care a castigat-o Atletico Madrid. Pentru ca am stat in centru si era agitatie pe strazi nu prea am reusit sa dormim noaptea din cauza zgomotului.

A doua zi am plecat de dimineata pe jos sa vedem Muzeul Prado.

Am luat-o pe o straduta si am ajus intr-o piata unde mirosea a carne fripta la gratar de m-a luat cu lesin. Am marcat locul pe harta si m-am oprit sa intreb doi politisti calare (in spaniola) unde este muzeul Prado. Al meu se uita mirat la mine ca eu sunt in stare sa port o conversatie in spaniola. I-am explicat ca in final au dat roade anii in care mama se uita la telenovele (eh, si eu cu ea din cand in cand, recunosc). Am ajuns la muzeu repede si am petrecut restul zilei inauntru pentru ca este imens.

Nu va faceti griji legate de masa sau bauturi pentru ca au un restaurant bun in mijlocul muzeului la parter. De asemenea la intrare exista dulapuri cu cheie unde va puteti lasa lucrurile in siguranta. Intrarea a fost 8 euro de persoana ceea ce nu e mult tinand cont de ceea ce au expus. Ne-am luat audioghiduri (foarte bune, neaparat necesare) am luat-o usor de la capat. In acest muzeu veti gasi lucrarile multor pictori celebri (Rafael, Velasquez, Goya, El Greco, Tiziano...) si cel mai frumos tablou pe care l-am vazut pana acum. Vorbesc despre "El puerto de Ostia con el embarque de Santa Paula Romana" de Claudio de Lorena care a pictat apa in asa fel incat ai impresia ca te afli in port. Nu ma pricep la arta, doar o admir iar unele tablouri din Prado te fac sa uiti de tot in jur, sa stai nemiscat in fata lor si sa uiti de timp. Daca vreodata ajungeti in Madrid si va place arta, nu ratati Prado.

Am iesit din muzeu aproape de ora inchiderii si ne-am indreptat spre piata unde vazusem gratarele.

Daca cineva este interesat pe viitor, locul cu pricina este foarte aproape de Puerta del Sol (o straduta mai jos). Este un fel de piata a producatorilor unde gasiti produse de panificatie si patiserie, mezeluri si jambon, ceaiuri si locuri de mancat. Am luat niste frigarui de pui (din greseala ca voiam coaste, dar am cerut gresit) care au venit pe o felie groasa de paine unsa cu un sos de rosii si ustoroi peste care au pus ardei copti.Bineinteles, am stropit tot cu o sangria! Ne-am mai plimbat pe acolo, am luat o bucata de jambon pentru consort, un carnat uscat gen salam de Sibiu pentru mine, o bucata de placinta cu legume pentru el si o prajitura gen flan cu afine pentru mine. Toate astea le-am luat pentru zilele ce urmau sa vina la micul dejun.

Am vrut sa mergem la un bar sa vedem meciul dar se pare ca putine au televizoare si singurul unde am gasit era deja plin. Ne-am oprit la o berarie germana si am comandat eu o sangria iar el o bere bruna. Sagria mea a fost apa chioara colorata iar el a primit...surpriza...Guinness! In primul rand al meu uraste berea respectiva si in al doilea rand Guinnessul din afara Irlandei este inferior calitativ. Am lasat bauturile pe masa, am platit si am sfarsit la o taraba, tot in piata, unde el a dat-o pe bere si eu pe vin.

Cam asta a fost partea cu Madridul, ne-au placut Prado si palatul dar am fost mai putin impresionati de oras comparativ cu Barcelona.

Urmeaza Granada.