Calatorii - Peste granite

Articol inscris la concursul de calatorii.

Ah, Africa! De mult doream sa pun piciorul pe alt continent si anul asta am gasit ocazia.

Am gasit pe internet o excursie de o zi pana in Tanger cu o firma din Costa del Sol (Julia Travel, cred, pentru cei interesati) si am programat-o pentru una din zilele cand ne-am aflat in Torremolinos.

Rezervarea am facut-o cu doua luni inainte si ni s-a spus de la inceput ca trebuie sa luam legatura cu ei sa le dam datele din pasaport pentru ca mergem in alta tara din afara UE. I-am cautat de multe ori pe telefon si mail dar nu i-am gasit. Am reusit pana la urma sa vorbim cu ei cand eram in Madrid si a ramas ca ne iau ei cu autobuzul de langa hotel la 5.30 dimineata.

Dragul meu sot care mai vizitase Tanger in urma cu 15 ani, m-a avertizat ca e saracie lucie acolo, ca trebuie sa fiu acoperita peste tot si ca o sa mancam la cort. Dimineata mi-am pus o pereche de pantaloni sport trei sferturi si un tricou alb. Cand m-a vazut cum m-am imbracat a inceput sa bombane ca nu ma lasa arabii in medina pentru ca mi se vede putin sutienul sub tricou (nu era transparent tricoul dar stiti ca tricourile albe nu sunt complet mate) si or sa se uite marocanii urat la noi. M-am incapatanat si am plecat asa.

Autobuzul a plecat din Malaga si a oprit de multe ori de-a lungul coastei pana in Tarifa ca sa ia turistii.

Inaintea noastra in autobuz era un grup de spanioloaice vesele rau pentru ora aia. La urmatoarea oprire a urcat o turista in pantaloni foarte scurti si maieu. M-am linistit imediat cand am vazut-o pentru ca in cel mai rau caz aveam cu cine sta la poarta medinei.

Pana la destinatie ni s-au dat mai intai niste carduri de completat pentru politia de frontiera unde ni s-a cerut sa ne spunem si profesia. Ghida ne-a sfatuit sa nu scriem daca avem profesii care i-ar agita pe marocani (politist, avocat, militar, jurnalist) si sa le inlocuim cu altele. Apoi a descris in spaniola cum urmeaza sa se desfasoare ziua si am inteles aproape tot (o sa intelegeti mai incolo de ce zic aproape tot).

Plecarea urma sa se faca din Taifa, cel mai apropiat oras de Tanger (12 km) cu un feribot mare.

Grupurile urmau sa fie insotite de un politist spaniol in civil care asigura siguranta turistilor si ii fereste de eventuale incidente cu politistii marocani. Ni s-a spus sa nu aratam pasapoartele decat politistilor spanioli din Taifa si atat, sa stam mereu cu grupul si sa avem grija de ecusonul din piept care ne-a fost dat pentru ca ala e pasaportul nostru din ziua respectiva.

O data ajunsi in Tanger urma sa fim luati de un autobuz cu ghid local si sa ne plimbe doua ore prin zona rezidentiala unde sunt palatul printului, punctul unde se intalnesc Marea Mediterana cu Atlanticul si parcul cu camile. Am fost sfatuiti sa ne facem nevoile pe feribot pentru ca urmatoarea toaleta folosibila era la restaurantul unde urma sa luam pranzul. Dupa autobuz, plimbare prin cazba, medina si apoi oprire la cel mai bun restaurant din oras pentru pranz. Dupa pranz, plimbare prin bazar cu oprire la magazinul de covoare si farmacie iar la final feribotul inapoi.

In drumul spre Tarifa am trecut pe langa Algeciras si am reusit sa vedem Gibraltarul.

Frumos arata Gibraltarul si ne-a parut rau ca nu am ajuns in cele din urma dar o lasam pe data viitoare. Ca sa va distrez putin, v-am spus ca n-am inteles la perfectie ce a zis in spaniola iar in engleza a dat mai putine detalii. Cand a zis de politistul care insoteste grupul a facut-o in spaniola iar eu am inteles ca este unul sub acoperire printre noi si tot drumul ne-am chinuit sa-l identificam. Pana la urma un singur barbat era neinsotit si la sacou si l-am numit agentul sub acoperire. Al meu s-a enervat pe ghida ca a omis sa spuna chestia asta in engleza. Pana la Tarifa, ghida a adunat cardurile cu date si a cerut pasapoartele celor care nu erau din UE.

Ne-a lasat jumatate de ora in terminal ca sa bem o cafea cat a mers ea sa vorbeasca cu politistii de frontiera. La cafenea, grupul de spanioloaice a nimerit in fata si a durat 20 de minute sa comande si sa le faca cafeaua. In spatele meu la coada erau un cuplu de batrani care aratau fragili rau de tot, el cu o traista mare pe care abia o cara si ea sprijinita de un baston. Erau clar irlandezi dupa fete si faptul ca el avea tricou verde cu Irish National Stud (armasar irlandez, in traducere). Cand am vazut cat dureaza am vrut sa le sugerez sa se duca la o masa ca le iau eu ce vor dar cand m-am intors disparusera. Mi-am luat cafeaua si cornul si m-am dus la o masa sa le savurez.

Mai incolo la alta masa am vazut si cuplul de irlandezi care aveau un mic dejun pe cinste si o sticla mare de vin din care beau fericiti. Am ramas putin socata pentru or avea irlandezii renume de betivani dar n-am vazut inca pe nimeni sa bea la ora aia in Irlanda. Pe la politia de frontiera am trecut pe culoarul special pentru grupuri fluturand pasapoartele pe cand cei care nu erau europeni au trebuit sa stea la stampile. In sfarsit, traiasca UE! La spatele grupului statea ghida care il tinea pe mosul irlandez de o aripa pentru ca se facusera prastie deja.

Feribotul a fost unu mare sub pavilion marocan si trecerea a durat ora.

In mijlocul salii de pasageri politia de frontiera marocana avea ghiseu si pana am traversat au procesat toate pasapoartele celor care nu erau din grupuri. L-am vazut pe unu in tricou roz si gelat care se agita pe langa grupuri si la inceput ni s-a parut enervant dar apoi am vazut ca avea un mic ecuson pe care scria Policia. In sfarsit mi-am dat seama de confuzia pe care am facut-o legata de politistul care ne insotea! Cu atat mai bine ca mi-am dat seama pentru ca” agentul sub acoperire” a dat-o pe whisky imediat ce s-a urcat pe feribot.In Maroc am avut din nou culoar special si gelatul a mers in fruntea grupurilor pana la iesire iar acolo a stat pana am iesit toti dupa care s-a intors pe feribot. Aplaud autoritatile spaniole care au inteles ca turismul este o sursa de venit si nu le-a fost greu sa apere turistii care au platit la ei chiar daca asta a insemnat ca au un politist pe care il plimba cu feribotul stanga-dreapta toata ziua.

Acum sa va spun cateva lucruri despre Tanger, si Maroc in general, care au evoluat foarte mult in ultimii ani deoarece regele lor a inteles ca foamea e mai puternica decat mandria stupida si regulile din epoca de piatra.

Barbata-miu zice ca este impresionat de ce a vazut acum fata de prima data cand a fost. S-a construit foarte mult, s-au facut drumuri si hoteluri de cinci stele, au construit un nou port comercial si l-au lasat pe cel vechi pentru turisti, costumatia zorro pentru femei a fost interzisa si li s-au dat multe drepturi la care femeile din multe tari arabe pot numai sa viseze. Cea mai des intalnita masina pe strazi a fost Loganul. Marocul nu are petrol precum alte tari arabe, singura lor industrie este cea a fosfatilor (asa a zis ghidul) iar celelalte surse de venit sunt agricultura si turismul. Perioada pentru plaja in Maroc incepe in iunie si se termina in septembrie (asa ne-a explicat ghidul faptul ca plajele erau goale).

Ne-am urcat in autobuz (destul de nou) si ne-au luat in primire ghidul marocan, Mustafa, impreuna cu asistentii lui (mai bine zis paznici dar suna mai bine asistenti): Abdul, Mo si soferul Mohamed.

Sa vi-l descriu pe Mustafa, un marocan get beget cu mustata si ochelari de soare gen aviator, imbracat la costum, care a vorbit perfect engleza (cu foarte putin accent) si spaniola (a zis si cate ceva in franceza) si a mestecat guma tot timpul cat a vorbit . Stiti ce placut e sa asculti pe cineva care vorbeste la un microfon mestecand ciunga?...Macar s-a abtinut de la facut baloane. De neuitat a fost faza in care el statea in fata noastra si ne dadea explicatii, timp in care se scarpina in zona intima si isi rearanja bijuteriile coroanei.

Ne-a mai strecurat din cand in cand si cate un of legat de faptul ca au nevoie de vize pentru Europa dar macar e bine ca pentru spatiul Schengen o viza le da dreptul sa calatoreasca un an prin multe tari. Inainte de prima oprire a stranutat puternic fara sa puna mana la gura si cand ne-am oprit ne-a invitat sa lasam pe scaunul lui, pe care tocmai il “igienizase”, bagajele pentru siguranta. Al meu avea rucsacul dupa el si eu ii faceam semne disperate sa nu-l lase iar el nu intelegea de ce.

Ne-am oprit la un popas pe o sosea de munte, am admirat oceanul, marea si zona unde construiesc de zor statiuni noi.

Cum ne-am dat jos din autobuz au si aparut langa noi unu cu o magarita si puiul ei, plus vanzatori ambulati de tinichele. I-am dat un euro aluia cu magarusu si m-am jucat cu el pana a pornit autobuzul din nou. Urmatoarea oprire a fost la camile (nu este o zona a lor dar au fost aduse pentru turisti) unde am fost infascata prima din grup pentru un tur cu camila (1 euro, daca voiai sa faci poze cu camila si puiu 2 euro). M-am suit, ce sa fac, si am facut primul tur. Mi-au facut si poza cu mine pe camila pentru care m-au taxat 2 euro la final.

Am pornit apoi spre cazba (cetate) unde urma sa ne oprim pentru plimbari si pranz. Sa-l fi vazut pe Mohamed cum s-a certat cu unu care blocase traficul (cum am vazut in filme) in timp ce noi ne prapadeam de ras si cum aproape l-a luat pe parbriz pe altul care dirija traficul pentru lucrau la drum!

Am mers in coloana prin cazba cu Mustafa in fata si Mo in spate iar vanzatorii ambulati ca puricii pe noi. Ne-am oprit la imblanzitorul de serpi moment in care eu am luat-o la fuga cu Mo dupa mine pentru ca am o frica teribila de serpi si nu pot sa sa-i vad , sa-i aud sau sa fiu in apropierea lor. Nici barbata-miu nu s-a mai dus ca erau cobre si ii e frica de ele. Am apreciat gestul lui Mo ca i-a lasat pe ceilalti si s-a tinut dupa mine iar l-a final i-am dat un bacsis.Am cumparat trei vederi cu timbre de la un vanzator si apoi am constatat ca stim doar o adresa pe de rost.

Dupa cazba am mers prin medina cu strazi inguste si mirositoare (mie mi s-a parut urina predominanta) dupa care ne-am oprit la restaurant.

Acolo am dat peste cei doi irlandezi care disparusera cand ne-am dat jos din autocar. Stateau deja la masa cu o sticla de vin in fata. Nu as vrea sa fiu rautacioasa, dar cel mai bun restaurant de la ei, ca asa ii faceau reclama, ar fi trecut drept bomba de cartier in Bucuresti. La masa ne-au servit supa cu lipie urmata de sis kebab (jurai ca-s mici romanesti pe bat) si couscous cu pui (pui cu varza noua calita). Supa a fost ok dar au pus coriandru in ea, kebabaul bun dar puiul cu varza macar de ar fi avut mirodenii.......l-am lasat in farfurie dupa ce am mancat putin cous cous. La restaurant masa era inclusa in excursie doar bauturile se plateau. Cand ni le-au adus la masa si am vrut sa le platim tot ziceau la finalul mesei si m-am gandit ca o sa-i taxeze bine la final. Pana la urma preturile au fost ok, o bere de 330 ml a fost cam 4 euro. Am sfarsit masa cu niste dulciri traditionale (foietaj cu multa miere sau sirop de zahar) si ceai de menta care a fost super, exact cum il facea bunica la tara cu menta proaspata si mult zahar.

Dupa masa ne-am plimbat prin bazar unde vanzatorii ambulanti au sarit din nou pe noi si de care nu am avut cum sa scapam pana ne-am urcat in autobuz.

Ne-am oprit la magazinul de covoare unde ne-au facut o prezentare frumoasa si unde m-am indragostit de un covor pana am auzit pretul, minim o mie de euro. Nu dau tata atata pe un covor, cu o mie pun mocheta in toata casa si imi ramane de mancat o vreme! In general covoarele de acolo aratau ca alea persane care se gaseau in trecut in toata casa romanului dar ala care mi-a placut era diferit, din lana de miel, pufos, simplu cu o singura chestie neagra la doua colturi si lucrat manual.

La etajele inferioare aveau ceramica si obiecte casnice dar la niste preturi...Am plecat pornita sa imi iau un vas de tajine dar au vrut pe el 55 de euro ceea ce mi s-a parut exagerat chiar daca m-as fi targuit si il scoteam la jumatate. Unu, exact identic, este 15 euro in Dublin si nu trebuie sa il car pe avion. Pana la urma n-am luat nimic iar timpul petrecut acolo mi s-a parut interminabil pentru ca in magazin sareau toti vanzatorii de acolo sa ne vanda produse si cum ieseam afara sareau aia ambulati cu tot felul de bratari, portofele si statuete. Cat n-am fost eu pe faza il si convinsesera pe al meu sa ia un portofel dar noroc ca ii confiscasem banii marunti.

Urmatoarea oprire a fost la farmacia traditionala unde ne-au facut o prezentare a diferitelor produse naturale.

Inutil sa zic ca fiecare vindeca cateva zeci de boli si toate aveau un pret unic, 5 euro. Au inceput prin a ne vorbi despre semintele de eucalipt care se pun intr-o bucata de panza, o freci putin, pui carpa la nas si tragi aer puternic. Il vazusem pe alt sofer de autobuz ca a facut asta in port si m-am gandit atunci ca omu e consumator de prafuri. Ne-au dat la toti sa le incercam si au avut acelasi efect precum creionul de nas de la farmacie doar ca ustura putin.

Apoi ne-au aratat ierburi si ulei pentru potenta, mosc alb (ca o bucata de sapun pe care o freci de piele, miroase frumos si indeparteaza tantarii), sofran, mirodenii, ceai pentru salbit, apa de trandafiri si creme cosmetice. Mi s-a parut haios ca atunci cand vorbea de ceaiuri pentru slabit se uita cu insistenta la o americanca mai plinuta si apoi a incercat sa o convinga cel mai mult sa le ia.

Cand au terminat eu i-am intrebat de uleiul de argan si mi-au dat o sticluta (40 ml) plus o crema la 11 euro. Pentru cine nu stie, uleiul de argan se pare ca face minuni pentru ten si par iar pretul este foarte mare, 80-100 de euro de la producatori. In Europa o sticluta ca a mea cu ulei de argan se vinde cu 30-40 de euro. Bine acum nu stiu cat de sinceri au fost aia de unde l-am luat, poate m-am ales cu ulei de gatit in loc de ce am vrut eu. Brabata-miu zice ca miros ca produsele McDonalds cand ma dau cu el. Cu crema m-am dat de cateva ori si mi se pare buna. Au facut ceva vanzari la magazin numai cu grupul nostru.

Drumul pana la autobuz a fost groaznic, pe langa vanzatorii ambulanti aparusera copii care vindeau cate ceva sau cerseau si care mi s-au parut cei mai tupeisti. Unu din ei vindea niste serpi artizanali care aratau destul de reali la prima vedere si a venit cu unu prin spatele uneia din grup apoi i l-a pus pe umar usor. A tipat aia tare de tot si slva domnului ca n-am fost eu aia pentru ca mi s-ar fi facut rau.

La autobuz ghida ne-a spus ca plecam din Tanger cu doua ore mai devreme pentru ca marea devenea agitata si cursa noastra era anulata.

In port ne-a asteptat alt politist spaniol care ne-a trecut de imigrari si securitate fara sa ne oprim in timp ce grupurile de chinezi (cu organizatori chinezi) stateau la coada. Ghida l-a luat din nou pe irlandez de o aripa si a pornit inainte. Pe drum spre vapor am intalnit-o pe irlandeza care abia se misca si multi o impingeau cand treceau pe langa ea. Am luat-o de brat si am ajutat-o sa ajunga la feribot desi noi ramasesem cel mai la urma si incepuse sa-mi fie putin frica. Al meu a tinut pasul asa cum ni se spusese sa facem si nu a fost atent cand eu m-am oprit. A observat abia la feribot ca lipseam. Am aflat de la babuta ca sarbatoreau 50 de ani de casnicie si din cauza asta au venit in vacanta. Mi-a dat de inteles ca unu din ei era pe duca si ca nu stiau daca va apuca toamna cand voiau sa faca o croaziera prin Europa. Mi-a parut asa de rau de ei in momentul ala deoarece mi-au dat impresia ca faceau tot ce se poate inainte ca unu din ei sa se duca in lumea celor drepti.

Intr-un fel mie si consortului ne-a parut bine ca am plecat mai devreme pentru ca in bazar nu stiam unde sa mai fugim dar ceilalti au fost putin revoltati. Drumul de intoarcere cu autobuzul a fost bestial pentru ca s-au chitrofonit bine spanioloaicele si au facut atmosfera. Am aflat ca intre ele era si nevaste sefului agentiei care a organizat excursia. Ne-au oferit pe drum o bautura traditionala cu gust de aniseed care se pare ca o beau in preajma Craciunului.

Pe drum ne-au fost aratate casele de vacanta ale celor super bogati din zona Marbella.

Stiati de exemplu ca familia regala saudita are o casa de vacanta care este copia fidela a Casei Albe? Se pare ca vin in fiecare vara acolo cu un personal de 300 de oameni si angajeaza multi localnici pe bani buni. Am vazut si un hotel de cinci stele terminat de doi ani care sta gol pentru ca autoritatile au descoperit ca a fost construit pe spatiu verde.

Pana la urma excursia fost frumoasa dar mai mult de o zi nu as sta intr-un oras ca Tanger pentru ca localnicii nu te lasa sa te bucuri de priveliste absolut deloc.

Recomand totusi o astfel de excursie oricui pentru ca reprezinta o metoda buna de a vedea o tara araba si a pune piciorul pe pamant african.

Inscrie-te si tu in concurs si poti castiga un produs la alegere de pe B design shop  sau un albom foto de la Skoob's Books