Era intr-o zi insorita de iarna, candva in preistorie cand adultii care se jucau cu copii nu erau considerati pedofili. Bantuiam in curte singura construind un sistem de drumuri prin zapada, batatorind cu sarg in jurul unui proiect abandonat al unui om de zapada.

Din cand in cand incercam sa mai salvez ceva din omul de zapada, dar parea absolut lipsit de speranta.

Inca imi mai aduc aminte modelul cizmulitelor de cauciuc cu care eram incaltata. Erau aceleasi cizmulite care, cu un an inainte ma facusera sa ma indoiesc de existenta Mosului, le gasisem in sifonier, cu vreo saptamana inainte de Ajun… Sa fie un semn ca imaginea lor, intiparita in mintea mea este legata de venirea Mosului.

Observ brusc ca cineva ma privea de peste gard usor amuzat. Ma intreba:

Citeşte mai mult: Mos Craciun exista si eu l-am intalnit

Articol inscris la concursul de Craciun.

Copil fiind, nu cutreieram paduri, ci bateam maidanu din fata blocului. M-au crescut bunicii, mama era mereu la servici. Cind avem un an, tata a murit, mama nu s-a mai recasatorit.

Din toata saracia, de fiecare Craciun, mama se dadea peste cap si-mi facea un cadou nemaipomenit pentru mine. Saraca incerca sa compenseze faptul ca-si petrecea foarte putin timp cu mine, ea facind sute si sute de ore suplimentare ca sa avem ce pune pe masa.

Amaizingul situatiei incepea cu Mos Nae, mos ce trei nopti la rind imi punea cite ceva in ghetute. Tirziu am aflat ca de fapt Nae era responsabil doar cu noaptea de 5-6 decembrie.

Citeşte mai mult: Ce conteaza mai mult in viata?

 Articol inscris la concursul de Craciun.

Pana am dat de cadouri in dulap :)) cred ca aveam vreo 8 ani... si ca sa fie fain de tot, l-am tarat si pe frate-miu de 5 ani in sufragerie si i-am aratat "vezi, vezi, nu exista!! e mama si tata!"

Si cu cateva zile inainte de serbarea de Craciun de la gradinita , mama l-a intrebat daca stie poezia pentru mosul. Dialogul a fost ceva de genul:

- Stii poezia de Craciun?

-Nu!

-Pai ... si cand o inveti? vrei sa creada mosul ca nu esti cuminte?

- Mosul nu exista!

Citeşte mai mult: Mos Craciun nu exista

Cand am fost la Hamerica, institutia aia la care m-am dus in delegatie, mi-a dat masina

Eu proaspat posesor (asa vreo trei luni) de carnet de conducere, dar vreo 12000 km la activ nu vedeam nici o problema de a conduce in lumea noua dar....

Sa incepem cu inceputul, cea mai mica masina pe care o aveau era mare rau, in fine asta sa zicem ca nu ar fi o problema ca erau mari si locurile de parcare, dar iar am uitat de inceput.

Ma duc  eu la nenea portaru, un nene maaare afro-american si ii zic numele meu si ca sa-mi dea Nissanul ala mic de l-am rezervat.

Nenea imi da cheia, imi explica in ce parcare o gasesc si imi cere carnetul. Vazand ca este carnet european, imi spune sec: "sa nu bei mai mult de patru pints de bere si ai grija ca la intersectii in cruce nu se aplica prioritatea de dreapta ci primul venit, primul servit". Ii spun frumos lui nenea cel mare ca poate sa fie linistit eu dupa 4 pints de bere nu gasesc masina, asa ca nu conduc sigur. Si plec afara in parcare.

Citeşte mai mult: Femeia, masina si lumea noua