Carcoteli - Amintiri

S-au nascut mai toti cei din familia mea. Bunicul, bunica, fratii lor.

O sa va povestesc azi despre matusa Lola, sora bunicei mele, nascuta in 1908.

Nu a fost maritata, iubitul i-a murit in al doilea razboi mondial si a ramas forevar domnisoara. A ingrijit tot neamu, de la vladica la opinca, fiind sora medicala.

Fratele ei cel mai mic, Nicu, nascut in 1925, i-a fost mereu alaturi.Neinsurat nici el, prea mare crai ca sa cedeze vrunei donsoare, a facut echipa cu ea. La ei erau cele mai copioase praznice, cind cineva din familion avea nevoie de ceva Lola si Nicu sareau repede sa-i ajute.

Si ma nascui io, in 74. Vrura sa-mi fie nasi. Si uite asa si cu mine prin preajma continuau petrecerile.

Mai rau e ca nu prea mai avea iz de petreceri, ca o cam dadeam in parastase, ca fratii nascuti ai lor cam incepura sa-si faca bocceluta spre alte meleaguri. Si uite ca ma facui fata mare si pe la Lola si Nicu uitai sa mai trec.

Am preferat sa imi petrec timpul cu un cetatean in loc sa ma duc sa-mi vizitez matusa. Si uite ca muri lasindu-mi un cadou un inel de vreo 200 de ani. O valoare de suflet pt ea, mi-a lasat-o mie.

A avut zeci de nepoti, mie mi l-a lasat.

Regrete tardive, nici acum, dupa 12 ani nu mi-am revenit si ma apuca plinsul gindindu-ma la ea.

Unchiul Nicu a mai supravietuti citiva ani. Mama l-a gasit mort in casa. Din zecile de petrecareti ce le-au trecut pragul, au murit amindoi singuri, fara cineva linga ei. Singurii oamnei care se mai duceau pe la ei erau mama si cind imi aminteam, eu.

Ultima supravietuitoare din neamul lor e bunica mea, 92 de ani face anu asta. Isi mai aduce aminte de vremurile trecute, mai uita de noi, de ce venim pe la ea, ce sa-i faci, virsta.

Si uite asa am cunoscut oameni ce se nascura acum 100 de ani.

Nu ma intrebati de ce vrusai sa scriu asta, dar stiu ca ma apasa la maximum ca n-am vazut-o pe Lola inainte sa moara. Macar, cu o zi inainte sa moara Nicu, fusai la el.

Numai bine!