Carcoteli - Amintiri

Acum 20 de ani strigam "Suntem liberi!" Sa ne amintim de ce anume am scapat atunci si de ce cuvantul "Libertate" a avut atata greutate. Pe Forum a fost initiat un topic numit Amintiri din epoca de aur, unde verzele au povestit intamplari din "epoca de aur" si pana in timpul revolutiei.

Toate povestirile au miscat ceva in noi, dar povestea unui timisorean, Kill Bill, ne-a tinut cu sufletul la gura. Aveti mai jos un fragment.

Din primele mele amintiri, cele de pana pe la 5 ani imi amintesc ca erau de toate prin magazine, intram la dulciuri si nu stiam ce sa-mi mai iau. Imi amintesc foarte clar si cutremurul din 77', intelesem ca se intamplase ceva grav, chiar daca noi am fost doar scuturati zdravan, fara sa patim nimic.

Pe urma au inceput sa mearga treburile tot mai rau. Unii spun ca de la cutremur, altii ca de prin 80'. Nu-mi amintesc sa fi fost vreun moment anume, cert e ca au inceput sa dispara bunataturile de prin magazine, au inceput sa fie rationalizate alimentele de baza, sa fie vandute pe cartela, pe bonuri, pe tabel, etc

Totusi, copil fiind, inca tot nu prea bagam de seama treburile astea, era sarcina parintilor sa se ocupe sa avem pe masa una-alta.

Ai mei lucrau in locuri de unde nu aveau ce sa ia sau sa primeasca si atunci am sesizat pentru prima oara ca exista o diferenta pe care n-o intelegeam. Adica mama a stat la ditamai coada sa ia o plasa de banane pe care a ascuns-o bine undeva in casa si din care imi dadea cate una pe zi si una i-o facea sora-mii cu biscuiti, ca ea era mica, iar la colegul meu stateau bananele stiva pe masa din bucatarie si s-ar fi stricat daca nu-l mai vizitam eu din cand in cand.

Si avea si ciocolata Toblerone, si guma de mestecat cu "abtibilduri" si masinute de fier , iar eu incercam sa nu stric jucariile luate cand eram mai mic.

Ai mei nu faceau politica si nu vorbeau de rau sistemul, cel putin nu de fatza cu mine. Asa ca, pentru a evita suvoiul de intrebari de genul "cum de ala are si noi nu" mi-au interzis, pur si simplu, sa mai merg pe la el.

Apoi ne-am mutat in alt cartier, vecini noi, scoala noua, colegi noi, lipsuri noi. Mai erau 5 ani pana la revolutie...