Carcoteli - Amintiri

Eram parca prin clasa a 5-a sau a 6-a. N-are importanta. Cert e ca p-atunci începuse sa-mi placa de o colega de clasa.

Era ceva platonic, nu ca acum, când astia micii de la 12 ani au relatii sexuale, iar la 13 fac primele avorturi. În fine.

Chestia era ca EA nu stia. Pentru ca nu-i spusesem. Ma rog, încercam io sa stau pe lânga ea, la ore ma uitam tot timpu’ în directia ei, na... Copchii. Statea cu mine în cartier, la distanta de câteva blocuri, asa ca mai mereu mergeam în spatele ei acasa.

Eee, si într-o zi, Romeo din mine se hotaraste sa-i scrie o scrisorica. Nu stiu ce m-am gândit atunci, ca acum mi se pare cea mai idee proasta. Dar în acele vremuri.... Alta poveste.

Si nici macar n-am fost original; l-am plagiat pe Eminovici dintr-un volum de poezioare pe care mi-l cumparasera ai mei de putin timp, o carte absolut bestiala ca aspect, cu coperti rosii de piele (ma rog, imitatie), gravate cu chestii aurite, la fel si cotorul, ce sa mai, era o carte care arata (si înca mai arata) absolut genial. Si i-am luat mândrei o poezie d-acolo si i-am transcris-o pe o coala, apoi împaturita frumos, bagata într-un plic cu numele ei pe el. Si-am plecat la scoala.

Ziua respectiva am stat ca pe ace. Asteptam sa se termine scoala mai repede, da’ mi se parea ca dureaza o vesnicie. Ore prea lungi, pauze care nu-si aveau rostu’... Eram tulburat rau. Într-un final vine si momentul magic: sfârsitul orelor. Toata lumea era în picioare, îsi faceau ghiozdanele sa plece acasa, io cu ochii pe ea si pe prietena ei, de care era nedespartita (erau si vecine de bloc - stateau pe scari alaturate; cred ca si acum mai stau). Eram mai nerabdator decât un atlet care asteapta startul cursei. Într-un final, se îndreapta si ele spre iesirea din clasa; atunci ma duc la ea, îi dau pliculetul cu infama scrisorica, si-i zic “sa-l citesti când esti singura!!!” Si o iau înainte.

Am vazut cu coada ochiului cum e lovita de eveniment, nu întelegea nimic, se uita la bucata aia de hârtie si nu pricepea cine, ce, când, cui, unde, de ce, cât.... Era total pe lânga. Totusi a deschis plicul si s-a uitat înauntru. Pe hârtia scrisa. A citit-o cu ochii mari, apoi, cu un sentiment care nu stiu nici azi ce-a fost, s-a repezit spre casa. Ma rog, ea si cu prietena ei, care nu întelegea nici ea mai nimic. Cel putin ea nu apucase sa vada ce era pe hârtie. Cred....

Au trecut ca uraganul pe lânga mine si s-au dus acasa. Io am fiert toata ziua. Si noaptea a fost destul de alba. Încercam sa înteleg si sa gasesc un sens. Nu reuseam de nici o culoare...

A doua zi, abia asteptam sa merg la scoala sa vad ce si cum. Tin minte ca aveam un amestec de sentimente: frica, nerabdare, speranta... Odata ajuns la scoala, am vazut ca se uita cam urât la mine, si nu m-am dus sa vorbesc cu ea. A început prima ora. Ora cu diriginta. Nu mai stiu ce materie era, dar cred ca româna, ca asta era specializarea ei. Ea vorbea cu noi, ne prezenta, ne punea sa citim, io încercam cu mintea mea de ciutan prost sa-mi dau seama care era treaba, ce se întampla(se), eram cu gândul aiurea... Dar m-am trezit brusc la realitate când în mijlocul orei, pe usa clasei a intrat... MA-SA!!!!!

În momentul ala am stiut c-am belit si ochii (la chestia alba din mâna ma-sii, care semana al dracu’ de mult cu plicul în care-i pusesem hârtia cu poezioara, ieri) si alte organe (ce p*!@ mea cauta ma-sa la scoala, în mijlocul orei cu diriga, si cu hârtiile pe care io i le dadusem ei?!). Cred ca atunci am stiut pentru prima oara cum e sa ai contact sexual pasiv. În cazuri de genul asta nu e o senzatie prea placuta.

În momentul în care intrase ma-sa, noi, ca niste copchii cuminti ce eram, toti in picioare “BUUUUUNAAAAA  ZIIIIIIUUUUUAAAAA”. Ma rog, ei, colegii mei, ca niste copii cuminti. Io în clipa aia doream sa fiu mai mic decât o furnica, încercam sa ma ascund dupa toti ceilalti colegi, da’ parca s-a putut?!....

Ma-sa s-a dus la diriginta, care nu întelegea care e treaba, i-a aratat hârtia, cred ca i-a zis toata povestea, nu mai tin minte exact, si oricum io nu eram foarte atent sa aud ce discuta ele. Io încercam sa-mi dau seama care e cea mai rapida modalitate de iesit din clasa. Pe usa nu puteam, ca treceam pe langa ma-sa; pe geam, eram la etajul 1, daca e sa cad pe asflat, îmi rup dracu’ picioarele... Doar atât?! Asta e singuru’ pret pe care trebuie sa-l platesc? Voios o fac!! As putea încerca sa simulez un atac de cord, ceva, da’ nu-mi garanteaza ca nu cumva chiar o sa fac unul....

În fine, dupa ce citeste si diriga infama scrisorica - am vazut-o cum sta cu ochii mai beliti decât ochii mei, se uita la mine si aud:

“RADULE, RIDICA-TE ÎN PICIOARE!”

În momentul ala eram tot musaka-ceai pe mine. La propriu. Dupa ce-am înghitit cu greu nodul imens care mi se pusese în gât, m-am ridicat încet în picioare, cu capu-n jos. Evident ca toata clasa se uita la mine. Si aveam cea mai tare pozitie posibila: pe rândul din mijloc, ultima banca. Asa ca îi vedeam pe toti cum se uita la mine, stiind ca urmeaza ceva. Ca lupii, asteptau sa vada un show porno. În care io eram actrita principala, care urma sa si-o ia la gramada, de la toata lumea.

Trec peste amanuntele neesentiale... Ideea e ca ma simteam ca un rahat, în timp ce diriga mi-o tragea agitând bucata de hârtie, ma-sa statea lânga ea la catedra si aproape ca jubila, EA avea un rânjet diabolesc si tâmp pe fata, toata clasa se uita la mine, amuzându-se, compatimindu-ma, bucurându-se de entertainment, sau ce mai faceau, pe mine ma treceau toate transpiratiile, asudam ca un cal si ma gândeam la cele mai cumplite razbunari pentru EA, ma-sa, familia ei, diriga, colegi, lumea asta stupida, si viata în general...

Cert e ca ora aia nu s-a mai tinut. A fost ora de tortura a ereticului. A celui care la vârsta aia a îndraznit s-o jicneasca pe o colega cu o poezie inocenta d-a lu’ Eminovici. Ca o paranteza, tot cam în aceeasi perioada, unii dintre colegii mei, mai tupeisti (sau cu prieteni mai mari si mai cu posibilitati/cunostinte) se laudau ca spalasera catelu’. Si nu doar o data.... Iar io ... Nici macar nu visam la asa ceva.

Finalul e în ceata. Ma-sa a plecat, noi am ramas la scoala, io m-am simtit castrat si violat, viata a mers înainte. Peste ani, toata treaba asta mi s-a parut amuzanta. Adica amuzanta, dar cu un gust amar. Tot în timp, am renuntat sa-i mai port pica gagicii. Sau ma-sii. Sau dirigai. Ce naiba, eram copii!

Dar copiii uita greu…

Cati ani aveai cand te-ai indragostit prima data?