Carcoteli - Amintiri

Imi aduc aminte ca la ultima mea poveste a amintirilor mele cu ma tante va promisesem ca va povestesc despre inmormantarea defunctului meu unchi.Imi pare rau sa va dezamagesc dar o sa va povestesc despre alta inmormantare a unui membru de seama al familiei mele.... 

Povestea incepe cam asa: 

Era o seara al dracului de friguroasa de octombrie,14, orele 20. Doar ce picasem de la munca, facusem un dus si visam salivand la caldura asternuturilor. Cand,suna telefonul. Raspund. La telefon, ma tante isterica:

 - Vino de urgenta la mine ca moare!
 - Cine moare? tip si eu la fel de isterica.
- Miou-Miou! Moare, vino repede!

Dar sa va zic cine este Miou-Miou. Ei, Miou-Miou este catelusa poudell, in etate de 14 ani a matusii. Pentru necunoscatori, catelusa isi cam traise traiul si-si mancase malaiul. Statea prost cu sanatatea de cateva luni bune. Era doar o chestie de timp pana sa-si dea obstescul sfarsit.

In fine, strabat Bucurestiul, ajung la matusa si intru in casa. Acolo toata adunarea de cumetre astepta ca Miou-Miou sa se duca in raiul cainilor. Ma apropii usurel, analizez situatia si-mi dau seama ca nu mai este nimic de facut decat sa astept finalul. Ma asez pe un scaun in apropierea culcusului catelusei. Acum ca ma asezasem, pot analiza scena.

Nu o sa va vina a crede. Erau batranicile mele, intolite la strai de doliu, intr-un borcan aprinsesera o lumanare si vorbeau in soapta ca la un adevarat priveghi.
OK,stiu. Sa trecem peste acest capitol mai putin amuzant.

Intr-un final pe la ora 22:30, Miou-Miou isi da ultima suflare. Si de aici dansul....Unde nu incep babele mele a bociiiiii, si dai si vaitate, si plangi. Eeee si unde nu scoate matusa garderoba lui Miou-Miou si apuca-te Cioafo si imbraca raposata, periaza, aranjeaza si dichiseste sa nu care cumva sa fie oprita la poarta raiului cainesc de catre vreun Sf.Petru al cainilor ca nu-i gatita si intolita corespunzator.

Bon! Scoate matusa din debara ditai cutioiu. Ma uit mai bine era un soi de sicriu. Bag sama ca matusa era pregatita dupa toate regulile. Pun defuncta in sicriu cu toate acareturile de-i erau necesare in viata de apoi si o intreb pe matusa:

 - Ce facem? O ingropam langa bloc?
La care matusa se uita la mine ca la o gluga de coceni si zice:
 - Ce-ai draga? I-am promis ca o ingrop in Cismigiu.
Io fac ochii mari ca un broscoi constipat si zic:
- In Cismigiuuu? Dar este 1 noaptea si daca ne prinde bigiesu cu cadavru in parc dam de dracu.
Nimic. Ce sa te intelegi cu indurerata mea matusa. Bun, hai sa mergem.
- Stai sa ma imbrac.

Dispare in dormitor si apare dupa cateva minute cu haina de astrahan,cu manusi in maini si cu palarie de fetru pe cap.Va zic sincer ca-mi venea sa crap de ras, dar trebuia sa ma abtin pentru a nu atrage furia matusii.

- Ai lopata? o intreb.
- Da, zice, o am pe-a lu unchitu de zapada. Ii in debara.

Ma duc sa iau lopata si ma intorc la indurerata adunare care-si lua ramas bun de la Miou-Miou. Iau sicriul sub brat, lopata in mana cealalta si cobor la masina. Deschid portbagajul, pun incarcatuara si inchid usa. Din momentul ala in capul meu incepe sa rasune o melodie "hei,mambooo!mambo italianoo!oooo ...."

Ajungem langa Cismigiu, parchez cat mai aproape  cu putinta, iau lopata si sicriul, ii dau matusii o lanterna si hai hoteste in parc sa gasesc un loc de veci defunctei. Ma invarte ma tante ce ma invarte si intr-un final se hotaraste. In minte melodia mi se tot intoarce insistent "hei mambooo!mambo italianooo!...oooo"

Imi suflec manecile si ma apuc de sapat in pamantul aproape inghetat. Din cand in cand mai trageam cu urechea la matusa care bocea

- Miou-Miou,frumoasa lu mama, pufoasa lu maamaaaa! Io:
- Ssst, ca ne aude vreun paznic si dam de dracu. Matusa nimic.Iar.
- Frumoasa lu maamaaaa! Io:
- Taci tanti Gizela c-o incurcam.

Mai tacea din cand in cand si nu se auzea decat harsaitul lopetii. In minte melodia mi se invartea ametitor. Mai ca-mi venea sa ragnesc din toti raruchii: "hei mamboooo!" si unde mai pui ca incep sa mi se deruleze in cap secvente dintr-o comedie cu Joe Pesci, de-mi venea sa crap de ras.

Sapand eu asa cu spor aud:
- Stai! Nu misca!
- Stau! urlu si eu inspaimantata. Arunc lopata cat colo si ridic mainile cum vazusem prin filme.
Doi paznici inarmati cu bastoane imi vara in ochi fasciculul unei lanterne si ma ia la bani marunti.
- Ce faceti aici? 
- O ingrop pe Miou-Miou.
- Cine-i Miu-Miu, asta?
- Cainele matusii.
- Sa vedem, zic astia si se apleaca spre  cutia lu Miou-Miou. Matusa nervoasa incepe sa urle la ei si sa le altoiasca posete pe spinare. Stai cucoana, esti tacanita? Stiti ca va putem aresta?
Asta mai lipsea sa dau cu subsemnata pe la vreo sectie de politie.
- Lasati-o draga in pace nu-i deranjati somnul.

Aia nimic. Matusa isterica. Pana la urma bag mana in portofel scot milionu' (ca asa era atunci) si li-l dau astora.In minte revine agasant melodia.
Eeeiiii,si se schimbara datele problemei...Pun baietii mana si o inmormantam pe Miou-Miou in bocetele matusii.

Ne conduc astia la masina, o duc pe matusa acasa si ajung si eu intr-un final plina de pamant, transpirata, epuizata la patul meu cald....Ma tarasc mai mult in patru labe la dus. Ma spal cat de cat, ma tarasc spre pat. Ceasul arata 6:00 dimineata. Pun capul pe perna ..."hei mambooo!mambo italiano!oooo".....adorm....

Varza Cioafa are si blog.