Carcoteli - Amintiri

Da....si eu sunt, sau mai bine zis am fost...o fata in blugi....intr-o generatie-n blugi.... Si da, ma consider norocoasa totusi, norocoasa ca am putut face parte alaturi de generatia mea din acei tineri care au trait la brat cu iubirea, au putut visa la libertate, visand-o timid pe furis....privind la lumea de acum, nu pot decat sa ma consider norocoasa ca am avut atatea idealuri marete, uneori efemere, ca am putut sa ma bucur pt o pereche de blugi noi, pentru adidasi noi....eram unici intr-o lume unica....cu mici bucurii si mari deziluzii.

Dar toata aceasta lume uniforma era lumea mea, era lumea noastra, o simteam si ma simteam parte din ea cu toata fiinta mea.

Intalnirea cu Cenaclul Flacara a fost un moment unic al timpului tineretii mele, timp ce s-a oprit in loc atunci... menit sa-mi pecetluiasca ardoarea si nelinistea anilor ce vor urma.

Intotdeauna mi-a fost draga poezia, el a stiut sa ne-o aduca in suflet prin tandrete si sublim... noi, cei rebeli la ceas de seara, ramaneam tacuti alaturi sa-l ascultam... flacara aceea ce izvora din vocea lui ne-a aruncat-o si noua, facandu-ne partasi la frumos si iubire. De ce atunci era atat de usor sa-l urmezi, atat de usor sa iubesti limba romana...

Mii de glasuri legate la unison razbateau cerul gri al Romaniei, ducand in zari speranta si tristetea...  Noi toti - rebeli si cu focul in priviri, copii frumosi ai veacului pustiu...

Eram si Ana lui Manole, si fata ce astepta iubirea la o cana cu vin.... Eram copiii dragilor nostri parinti ce nu voiam sa-si mai termine rostul pe-acest pamant.... Am vibrat pana la ceruri, pana la infinit... Sa ne-auda si Stefan de la Putna... I-am jurat iarasi peste veacuri credinta vesnica,eram cei care ne luptam cu muntii pt iubirea tarii si pentru libertate...

Inima nu pot s-o potolesc, amintirile nu pot sa le gonesc....si totusi iubirea....iubirea pe care am intalnit-o atunci...am luat-o de mana si mi-a cantat timid...pustoaico.... Am plans atunci pentru prima oara, am iubit atunci pentru prima oara, am cantat atunci impreuna pentru prima oara....

Sunt eu...fata aceea-n blugi, Maestre...si-ti multumesc ca nu ne-ai lasat sa visam singuri, iti multumesc ca ne-ai luat de mana prin hatisul vietii, iti multumesc ca ne-ai inteles sufletul, zbuciumul...ti-ai inmuiat condeiu-n praf de stele si-ai scris cu foc in sufletele noastre de copii... Eu port acum mai departe flacara din inima ta, ea nu s-a stins pentru ca o port si eu, o poarta si ei... cei din generatia-n blugi....

Articol inscris la concursul de 1 Decembrie
Inscrie-te si tu in concurs si poti castiga o cutie de bijuterii si un suport de lumanare pictate manual oferite de roro-studio