Carcoteli - Amintiri

Asaaa. Amintiri haioase, ziceti, ha? Uite ca am scris si eu despre o amintire haioasa.

Ieseam cu un tanar de ceva vreme, sa fi fost 2-3 saptamani. Ieseam adica ne întâlneam in oras, mergeam la cate un film.

Weekendurile le evitasem deocamdata. In fine, ajungem si in ipostaza de a ne vedea la mine acasa, in conditii mai mult decât prielnice unei scene tandre. Nimic. Purtare ireprosabila, respect nemarginit. Îmi zic ca tipul vrea sa faca impresie buna.

Mai trece timpul, iar se iveste ocazia sa înnoptam sub acelasi acoperis. El iar ma respecta. Si-mi si spune deschis ca asteapta momentul deosebit si unic in care vom face dragoste, ca doar asta nu se poate întâmpla asa, oricum…

Eh, zic, excentric individul, sau bun psiholog, vrea sa ma puna pe jar, sa nu-mi para o prada usoara. Ma conformez. Nemaifiind la vârsta primelor descoperiri, puteam slava-domnului, sa astept ca doar nu urma sa descopar America!

Si vine momentul când eu, gratioasa si sfioasa ca o fecioara ar fi trebuit sa ma retrag in baie pentru un dus. Acu’ nu stiu daca de vina a fost paharul de vin baut, penumbra din camera sau atmosfera ireala de film siropos… fapt este ca am transformat coborârea din pat intr-un veritabil plonjon cascadoricesc! Deci, de la marginea patului m-am pravalit pe podea tragând in cadere una bucata veioza cu picior, facând sa zboare nu stiu ce nimicuri de pe noptiera, pocnind zdravan un perete si slobozind un suvoi de înjuraturi traditionale.

Sa va spun ca s-a zdruncinat toata cabana?! Sau, ma rog, asa mi s-a parut mie…

El ramasese interzis. Ma privea cu o mutra schimonosita intre îngrijorare si ras cum încerc sa ma adun de pe jos. Cat farmec trebuie sa fi avut in costumul Evei, mosmondindu-ma in patru labe, aolindu-ma de genunchi si afurisind soarta!

Bineînteles ca la masa de seara, toata gasca râdea copios pe seama pataniei povestita cu intonatie de mine, sub privirea lui perplexa…

Ce-i drept, a avut un moment unic si deosebit!