Carcoteli - Amintiri

Eram trei mandre la tara. Eu, sora-mea si o prietena de-a noastra.
Noi avem tara la mama naibii, langa granita cu Moldova, un satuc uitat de lume in care mai circula vreo cateva babe.
Si eram noi in curte seara si povesteam.
La un moment dat pe prietena o trece chisarea. Se duce ea mai colea, langa gard si da-i. Nu se aseaza bine ca si aude ceva voci si rasete.

Vine inapoi speriata, o linistim ca baba Valerica a carei curte era dupa gard, doarme dusa demult, nu umbla ea prin papusoi noaptea. Ca poate a auzit niste oameni vorbind pe drum.

Mai povestim, mai radem si ma trece si pe mine. Ma duc si io langa gard.
Ma asez pe vine sa incep operatiunea.

Cand colo nu aud bine: shhtttt si rasete infundate.

Am inceput sa alerg cu chilotii in vine, eram si cu o camasa de noapte alba asa, tipand disperata. Astea au inceput si ele sa tipe si fugeam ca disperatele s-o gasim pe bunica-mea.
Cand a vazut bunica-mea trei naluci tipand mamaieee mamaieee a inceput si babuta sa tipe: Chem jandarmiii!!!! Chem jandarmiii!!!
Jandarmi care nu exista in satul ala.
Cand colo erau niste baieti, veniti si ei in vizita la bunici.
Au ras aia toata vara de noi ca pe urma ne-am imprietenit cu ei.

Scrisa de Maytrei pe forum