Carcoteli - Amintiri

Io am o pasiune: sa plec de acasa! Egal unde mi-i casa, eu tre sa plec.

Am plecat prima data din carut. Aveam sperante mari deja.

In timp ce maica-mea punea cumparaturile in casa, carutul lila,lasat la usa casei a ispitit-o pe vecina "roshca" sa ma rapeasca in spirit de gluma.

Din pacate m-a adus inapoi cand a vazut ca maica-mea face crize pe-afara.

O inteleg, nici eu nu as mai astepta noua luni dupa alt broscoi roshu la fata si negru per ansamblu.

Intr-o zi frumoasa am plecat direct de la gradi cu o prietena de coditze, sa culegem flori. In timp ce noi culegeam flori de la o tante foarte amabila, tot cartierul nostru era in cautare dupa doua perechi de codite. Am scapat ieftin.

Printre aventurile mele ar mai fi aia cu sania. Eram mare! 7 ani!

Spiritul de aventura adanc patruns in vene. Strada pe care am copilarit e asa, mai in vale- sau in deal- depinde cum te uiti.

Surorile mele, domshoare pe atunci, m-au tradat lasandu-ma acasa, si au plecat la matusa mea.

M-au gasit doua ore mai tarziu cand ele terminasera vizita si eu tot nu reusisem sa ghicesc in care din cele trei blocuri identice locuieste matusha.

Am mai plecat de-atunci.

Ai mei s-au obisnuit, eu am invatat sa spun "Pa!".

Nah, ziceau ai mei ca nu-s siguri daca s-a intors fata lor de drept acasa.

Prima data, a doua oara... . Au zile cand se gandesc serios la asta.