Carcoteli - Amintiri

Mno, dara cum va zisai pe la cafenea ,eram in vacanta de vara dintre clasa a treia si clasa a patra.

Ma trimisara parintii mei in tabara la Navodari sa ma indop cu aerosoli si briza sarata ca face bine la plamani si la anemia si slabanogeala de care fusai insotita in toata copilaria.

E,toate bune si frumoase. Calatoria cu trenul, cazarea, marea, plimbarile... Un singur lucru ma ingrozea. Dusurile, nene!!

Erau fratioare niste sali de baie imense in care intrau cate 50 de fete odata si acolo la gramada doar cum le-a nascut mamicutele lor se spalau, se pieptanau, funde in plete isi puneau.

Dar sa va spun de ce-mi era frica de dusuri...

Auzisem o discutie intre niste veri de-ai mei si prietenul lor care pleca in armata... Ceva de genul ,,bai sa nu te apleci la dus ca mori,,. Pe vremea aia nu am prins esenta lucrurilor... Eu am priceput doar ca dusurile astea comune sunt criminale si periculoase.

Ai de steaua mea!!! Si cum va spusai, intram cu groaza in oase ...

Intr-o zi la dus, fiind cu alte 49 de fecioare, nush ce drac se intampla ca se lua apa rece si ramasa numa aia fierbinte... Se facu nene un abur.... Astea incepura sa tipe pe acolo care mai de care pentru ca se opareau. Eu...terorizata, nene! Ceva nu era in regula... Se facuse abur si mai mult de ziceai ca esti in ceata. Nu vedeai la mai mult de 2 metrii.

Auzeam undeva in ceata asta groasa glasul instructoarei care urla sa ne indreptam spre iesire cat mai repede. Era clar! Dusurile voiau sa ne ucida! Dar de ce? Ca nu ma aplecasem! Poate se aplecasera alte colege si acum ne ucideau pe toate.

Bai frate si incep sa urlu cat ma tineau plamanii:

-Nu vreau sa moooooorrrrr!!!!!! Si ragneam ca apucata. Langa mine apare o pustoaica mai mare care bajbaia dupa iesire. Ma uit la picioarele ei dintr-o intamplare si vad doua firisoare de sange scurgandu-se pe picioarele ei in jos... Realizati ca atat mi-a trebuit. Era clar! Dusurile ne ucideau intr-un mod sangeros. Am inceput sa urlu nene ca disperata, sa dau din maini si din picioare in cel mai isteric mod ca sa ma apar de dusurile criminale. Asta saraca a incercat sa ma ajute dar nebuna nimic.

Pana la urma ajunge instructoarea la mine, ma ia taras de acolo, ma scoate afara la aer si incepe sa ma linisteasca. Intr-un tarziu m-am potolit.

Eram afara la aer si toate colegele in viata, vii si nevatamate.

A trecut vacanta cum a trecut ...cu intrat la dusuri pe pereti....si alte mici aventuri.

Ajunsa acasa i-am povestit episodul mamei care a ras cu lacrimi si a incercat sa-mi explice ce se va intampla cu corpul meu mai tarziu si ca fata aceea nu sangera din cauza dusurilor ucigase.

Nu am inteles eu atunci prea bine, dar am inteles peste alti sase ani cand m-au atacat si pe mine dusurile....

Scrisa de Lollita pe forum