Carcoteli - Amintiri

Amintiri, amintiri, amintiri….nu de multe ori ne legam de o amintire, de o intamplare petrecuta candva si “ne facem vant” ca sa mergem mai departe.

De obicei, in cazul meu, amintirile legate de puiutul nostru, cand era mic, nu ca acum ar fi tare mare, ma fac sa trec peste multe din obstacolele pe care viata ni le pune in cale.

Cateva care imi vin acum in minte...Era intr-o dupa amiaza de sfarsit de august, am iesit un pic din monotonia zilelor de la bloc si am evadat la parinti, la tara. Ne-am dus cu mama sa vedem roadele pamantului pe care ei il muncesc de ani de zile...era, binentels si puiutul nostru, “Ingerul lui mami”,cum ii spun eu, era cu noi, ca fara el nu se poate sa mergem undeva...

Ajunsi la locul cu pricina, adica pe ogor, Ingerul lui mami, venind in urma noastra s-a impiedicat la un moment dat si striga:  - Ajutou, nu vedeti ca  ma innec in “buuiene”? (pt el nu exista pe atunci, “r, si l” ) .

Ne oprim si ii zicem sa se ridice si sa vina la noi, il asteptam. Se ridica si iar...cade:

- Of, doamne, cine a pus atatea buuiene aici, ai zis ca bicu le-a cosit?

Bunica ii raspunde:

-bLe-a cosit, dar a plouat.....

- Da ce, aici la voi poua cu buuiene, ca a noi nu am vazut asa ceva?

-  .... Nu dar....

(liniste, fiecare asteptam ca celalat sa dea explicatia de rigoare...s-a oferi bunica sa ii explice, luandu-l in brate ca sa nu se mai impiedice prin “buuiene”).

Dupa explicatiile date de bunica, s-a lamurit puiutul, mai mult sau mai putin….dar pentru moment era ok.

Ajunsi la un strat cu morcovi, ii scoatem unul, ii mai raspundem la intrebarile puse de el si la un moment dat il tachineaza tati :

- Cum se cheama asta?

– Mocov, raspunde el, tati il mai intreaba iar, iar mocov, iar si iar...la un moment dat tati il intreaba:

- Da tu nu ai un “r” in cuvantul morcov, la care puiutul:

- Nu pea ched. Da de ce?

- Ca nu ai! Pai nu se spune “mocov” ci “morcov”, cu r. “R-ul” tau pe unde e?

- Pe statu cu mocovi, pe aici pe undeva, am piedut cand eram mai mic.

Liniste...nimeni nu zice nimic.

– Ce nu va vine a chede, hai sa cautam sa vedem daca gasim? Veti? ....

Astea sunt doar cateva.......

Am ajuns acasa la parinti si ii povesteste lui bicu ce a vazut si ce i-a placut mai mult, dar avea si o rugaminte..

.-Cand te duci sa scoti mocovii din pamant sa cauti si “i-ul(r-ul)”meu, poate ca este pe acolo pe undeva....

Au urmat explicatii pentru bicu, ca sa inteleaga despre e ce vorba si zambete, pentru ca nu e frumos sa radem de cei mici.

Sunt multe amintiri....multe haioase, multe triste, dar cu unele ne hranim ca sa mergem inainte.