Joi, Mai 17, 2012

Remuscari de mama

Carcoteli - Amintiri

fetitaImi amintesc mereu ca am fost o mama severa care doream poate prea mult de la cei doi copilasi ai mei.

Stand si gandindu-ma, m-au cuprins remuscarile ca am fost foarte aspra uneori cu ei!

Imi amintesc de vremea cand plecau la scoala, amandoi, si ii certam ca ghetele nu erau curatate, la micul dejun ii certam ca varsau laptele, ca inghiteau fara sa mestece, ca puneau coatele pe masa,ca faceau multa mizerie pe jos!(ce mi-as dori acum sa faca la fel...)

Desi ii certam, ei nu bagau de seama. Alergau si la plecare la scoala imi spuneau: Sarut mana mami!La revedere!

Eu le raspundeam , incruntand din sprancene: Sa fiti cuminti la scoala!!

Intr-o seara, la intoarcere de la serviciu, se jucau afara cu mingea, in genunchi,in praf si aveau ciorapii rupti.

Furioasa, i-am certat, i-am criticat si umilit, fata de prietenii de joaca,ordonandu-le sa plece din fata mea! Ajunsi acasa s-au spalat, au mancat, apoi sfiosi, cu un aer nenorocit, s-au strecurat in camera mea unde coseam la masina.

Am ridicat ochii la ei, intrebandu-i: Ce este??!! Ce vreti???!!

Atunci ei n-au zis niciunul nimic, dar, intr-un elan, irezistibil, au alergat amandoi catre mine si s-au aruncat in bratele mele, m-au cuprins in jurul gatului, cu aceea dragoste eterna, pe care bunul Dumnezeu a inflorit-o in inimile lor de copilasi.

Apoi au alergat in camera lor, eu auzindu-le piciorusele goale, alergand prin casa!

Ei bine, eu atunci mi-am lasat lucrul balta, fiindca m-a cuprins o frica, teribila! Si m-am gandit ce a facut din mine mania criticii si-a mustrarilor!! O mama "morocanoasa"! Ii pedepseam desi erau doar niste copii nazdravani.

Mie nu-mi lipsea iubirea lor, dar eu asteptam prea multe de la tineretea lor!!

Sa judecam dupa exemplul anilor mei.

In sufletele lor curate era atata generozitate, noblete si loialitate... Inimioara lor era vasta, ca si aurora care urca de sub coline...

Mai ales atunci cand faceau nazdravanii, ii mai "altoiam" cu o palmuta, iar ei veneau pe rand si-mi spuneau: Mami, te iubim!

Apoi seara am ingenuncheat plina de remuscari langa paturile lor. Si m-am gandit ca am gresit enorm tratandu-mi copiii ca pe oamenii maturi!

I-am privit in patul lor si mi-am spus: Stiu bine puii mei ca voi sunteti doar niste copii!

Abia ieri erau in bratele mele, cu capul aplecat pe umarul meu. Atunci erau doar copii, iar eu am avut asteptatari prea mari de la ei! Prea multe atunci pentru fragezimea lor de copii!

Azi as dori sa se-ntoarca acele zile.

Copiii mei au crescut, sunt barbati cu copii si sunt mai toleranti decat mine cu ai lor copii!

Parinti, tratati-va copiii cum trebuie!

Parintii care vor sa si certe aspru copiii sa n-o faca! Pentru ca ei sunt doar niste copii!
 
 


 

 

 



Comentarii (9)
  • Celina  :: Frumos articol, dar n-a castigat!!
    Frumosul cititul si cel apreciat!
  • mirinda  :: consolare
    de asta iubim atat de mult nepotii si incercam sa-i intelegem asa cum ar fi trebuit sa fim cu copiii nostrii
  • dana
    Emotionant. Bv pt articol. Este o lectie buna pt cine a citit acest articol. O sa-ti urmez si eu sfatul. Si ar fi bine sa-l urmeze macar toti cei ce-l citesc.... si nu numai. :kiss:
  • red_tulip
    Celina, de pe 16 august va incepe votarea. Va fi publicat un articol in care se va explica cum se voteaza. Rabdare :)
  • estrella4it
    ma tot intreb, dc atunci cind tineri fiind ne promitem noua insine ca nu vom face aceleasi greseli cu copii nostrii atunci cind va fi sa fie ;aceleasi pe care le vedem la parintii nostrii aplicindu ni le noua... pur si simplu _atunci cind ne vine vremea,cu copii in jurul nostru,nu le facem (inerentele greseli ) decit cu intentii bune;de a corecta ,de a canaliza toata energia lor in asa fel incit sa i scutim de unele esecuri dureroase, de insatisfactii multiple,pt a evita de a fi ulterior martorii nefericirii lor... insa energia lor e debordanta si nu o putem stapanii intru-totul... asadar, sa veghem asupra lor,cat e cu putinta ,caci ei vor ramane pt totdeauna tot copii nostrii,si au nevoie de alinarea noastra,de o fi bine de o fi rau...
  • black_widow_tulip
    o adevarata lectie de viata, despre cum sa fii un parinte bun, sau cum sa nu fii unul rau. :) si pe mine m-a emotionat. am si eu o mama care cerea de la mine mai mult decat puteam uneori sa dau. amintirea copilariei sper sa ma ajute sa evit (macar) greselile pe care mama le-a facut fata de mine. multumesc de reamintire :)
  • Celina  :: Va multumesc pentru aprecieri, dragele mele priete
    :X :X :X Ma bucur mult, ca v-a placut ;amintirea mea, despre copiii mei din timpul ; copilariei, lor! Acum, sunt ffff, trista! Mi-as dori sa dau timpul inapoi si sa -i am din nou acasa, copiii ,neastamparati, care mi-au adus foarte multa fericire- n sufletul meu! Acum ,am sufletul trist, de 10 ani de cand au plecat in lume sa si gaseasca, acolo ;calea! Fiti fericiti ;parintii, care aveti copii aproape de voi!
  • mirinda
    frumos articol,m-a emotionat pana la lacrimi,mai ales cand pleaca departe de noi ne dam seama de purtarea noastra,dar e prea tarziu
  • alma
    Cely , cita sensibilitate ...toate am fost asa ...dar tirziu am realizat ca nu am procedat corect ... felicitari Cely'
Scrieti comentariu
Your Contact Details:
Comentarii:

Articole de acelasi autor

Cele mai citite

Urmareste-ne pe

Haine copii


Ultimele postari pe forum

Re:Cafeneaua verzelor 3
in: salata de verze de purple flame
17-05-2012 19:36
Re:Poezii pentru copii
in: verze familiste de Dan-Gabriel
17-05-2012 8:52
Re:Intalnire Verze.ro
in: la palavre cu admina de Lollita
16-05-2012 13:08
Re:produse cosmetice
in: verze feshan & biuti de happyspirit
15-05-2012 11:42
Re:Texte Cu umor
in: verze la divertisment de purple flame
14-05-2012 14:48
Re:Hartuiala topaita
in: salata de verze de purple flame
14-05-2012 10:13

Blog umanitar

Banner

Online

Avem 53 vizitatori online

Login Form