Carcoteli - Amintiri

Ne-am mutat de curand intr-o casa minunata la marginea orasului. Odata cu trecerea de la etajul 4 la casa pe pamant, au mai aparut si noi probleme cu care nu eram obisnuiti.

Paianjenii. Toate tipurile, formele si dimensiunile de paianjeni si-au facut culcus in casa noastra.

Sa mai ai si 2 copii, toata situatia devine o nebunie. In fiecare zi auzi: Mami, mami, uite un paianjen, este foarte mare!

Paianjenul “foarte mare” este de fapt, in majoritatea cazurilor, unul de dimensiuni mici de care scapi cu o rotire din calcai.

Dar stati sa va povestesc o faza. Intr-o zi ma indreptam eu vesela spre camera de spalat. Adun in drum o gramada de rufe murdare aruncate prin toate colturile, ajung langa masina de spalat, dau sa arunc rufele in masina, cand vad ca dinspre varful gramezii vine spre mine un paianjen urias, maro, urat rau. Direct spre mine!

Am inceput sa tip, am aruncat hainele pe jos si m-am urcat pe un scaun. Copiii, auzindu-ma strigand ca o disperata, s-au infiintat speriati in usa de la spalatorie.

- Mami, mami, ce ai patit?

Mmmm Am tras aer in piept, trebuia sa-i calmez cumva:

Nimic, mamica, m-am speriat de un paianjen. Cine vrea sa fie eroul lui mami si sa omoare paianjenul?

Baietelul meu de 3 anisori se uita inspre paianjen: - Oh, nu, mami, ata e un paianjen ulias.

Ma uit la baietelul meu curajos de 5 ani, imbracat in intr-un costum spiderman: Ei, ce zici, ne poti scapa de el?

Spiderman-ul lui mama vine mai aproape de paianjenul ce statea in expectativa intr-un colt al spalatoriei, se uita la el si zice serios:

- Mami, e prea mare pentru mana mea.

- Ewwww, nu cu mana, mamica, ia un pantof de-al lui tati.

Se duce sa ia un pantof, se intoarce cu el si cu o pereche de ochelari de protectie.

- De ce ai luat ochelarii de inot, mamica?

- Cand dau cu pantoful, paianjenul o sa sara, si-asa nu-mi intra in ochisori, explica el pe un ton grav.

Ce baiat destept are mama, am gandit eu.

Si uitati-ne pe toti trei, eu in varful scaunului si cu fusta suflecata, praslea de 3 anisori intr-un colt, cu un degetel in gura si cu privirea pironita pe paianjenul din colt ce statea in expectativa. Si eroul meu de 5 anisori cu ochelarii de inot pe nas si cu un pantof de-al lui tati in pozitie de atac.

Si spiderman se napusti cu pantoful asupra paianjenului mare, maro si urat. Nu l-a nimerit! Paianjenul se indreapta rapid spre praslea, praslea urla din gura de sarpe, spiderman alearga spre usa din spate tipand mai tare ca praslea, cu ochelarii de protectie atarnand de o ureche si cu pantoful lui tati strans bine intre degetele. Eu fac o saritura de pe scaun pana la praslea, il apuc de o aripa si fug cu el spre usa din spate. Tipand si eu, bineinteles.

Iesim toti trei din casa tipand cat ne tinea gura si dam nas in nas cu tati. Ne aruncam toti trei in bratele lui si incepem pe trei voci sa-I povestim ce grozavie am vazut.

Tati rade, ne pupa, ia pantoful din manuta lui spiderman si intra in casa.

- Tati, ai uitat ochelarii de protectie!!!

- Tati n-ale nevoie de ochelali.

In cateva minute tati iese pe usa cu paianjenul storcit pe talpa pantofului.

- Oaw! Tati e cool! se aud 3 voci gatuite de emotie.