Carcoteli - Amintiri

"A venit?" "Da!"

Asta era prima si singura intrebare pe care o puneam parintilor mei in dimineata de Craciun.Iar asta era singurul lor raspuns,rostit cu o sclipire in ochi si cu un zambet "complice".

Inima imi tresarea la auzirea acestui cuvant si alergam cu sufletul la gura la bradul pe care il divinizam in fiecare an,de sarbatori,in jurul caruia ma asezam deseori si visam,cuprinsa de o emotie imposibil de descris in cuvinte. Imaginea pomului impodobit,inconjurat de o multime de cadouri si dulciuri si bucuria descoperirii darurilor vor ramane pentru totdeauna cea mai frumoasa amintire a copilariei mele.

La aceasta se adauga si zapada,placerea de a ma juca in ea, de a ma da pe gheata,de a face oameni de zapada in curtea casei sau,pur si simplu,de a contempla superbul peisaj alb ce se intindea in fata mea... Si era minunat si sa ma intalnesc cu prietenii mei,partenerii mei de joaca,pentru o bataie cu bulgari si pentru a ne lauda fiecare cu ce a primit. Ziua de Craciun era pentru mine cea mai asteptata si frumoasa zi din an!

Cadourile...le primesc mai devreme,de obicei constand in  cele mai noi haine,incaltaminte,parfumuri,carti si mi le fac aleg eu insami,sustinuta financiar de "Mos"(sau "Mosii" ,fiindca am descoperit ca sunt 2).

Nu a mai nins ca lumea de cativa ani,deci nu mai am de contemplat nicio priveliste,asa ca mai bine trag draperia la geam.In ziua de Craciun,ma trezesc la pranz,trec putin pe la brad ca sa iau o ciocolata de sub el,apoi dau drumul pe MTV si ma asez lenesa in pat,facand in minte planul pentru seara de club.

Ok,stiu ca suna superficial,dar ...nu va luati dupa aparente. Sa nu credeti ca emotia aceea din preajma sarbatorilor a disparut,doar ca se manifesta altfel,acum completata si de un oarecare regret al vremurilor "bune",cand inca nu stiam cine e Mosu',cum intra in casa si de unde stie mereu,mereu ce sa imi aduca.(Mi se parea mie aiurea sa intre pe horn,pentru ca era cam gras si oricum eu nu aveam horn.

Ma gandeam ca,totusi,se strecoara prin calorifer. Dar oare Mosu' nu era atat de inteligent incat sa foloseasca o dublura de chei si sa intre pe usa?

In fiecare an,in apropierea Craciunului,ma cuprinde o stare speciala si o emotie unica. Incerc sa ma simt iar copil,desi e greu,mai ales ca nu mai pot iesi afara sa fac un om de zapada,sau mai multi ( Si daca as avea 30 de ani l-as face,numai sa am din ce).

Colindele raman acelea care ma transpun din nou in lumea minunata,de sarbatoare.

E frumos sa fii copil si sa crezi in Mosu',sa ii scrii scrisoare,sa ti-l imaginezi la Polul Nord,lucrand cu ajutoarele lui la jucarii,plimbadu-se cu sania in vazduh si sa te bucuri de orice moment.

Timpul insa nu poate fi oprit in loc,oricat ne-am dori. E,poate,cel mai...imposibil lucru din lume! Si totusi....in suflet,sa ramanem mereu copii!

"I'm dreaming of a white Christmas,just like the ones I used to know.."