Carcoteli - Bloguri Misto

Raspunde la numele de Andrei Manea, isi zice Artistu’ si ii citesc blogul de ceva buna bucata de vreme, asa ca pot sa spun cu mana pe inima ca “parerile” sale  se muleaza  chiar bine pe sufletu’ meu, ce mai, imi pare unul dintre bloggerii faini in toata puterea cuvantului; de altfel povestea sa de amor cu blogul a inceput hat!  prin toamna lui 2006, apoi s-a bagat si in prima comunitate din blogosfera (familia VOCE) si-a cunoscut multi oameni de calitate din on-line - perioada de care il leaga o sumedenie de amintiri  placute ca doar “blogurile erau multe si socializarea frumoasa” ;)

Chiar imi place <despre> el – pentru ca nu-i deloc cu nasu-n nori ca alti “artisti” (ai blogosferei), ca stie sa-si expuna sanatos convingerile, cum sa-si ia subiectele si sa trateze nuantele – care, chiar daca-s de tot rahatu’ Artistu’ poate sa le povesteasca cu haz si optimism, si-asta  “pentru ca stiu ca nu am voie sa fiu altfel”, dupa cum o spune chiar el.

La el pe blog gasesti destule  chestii interesante – si de toate pentru toti. Si-mi mai place ca este un <implicat> - mai ca poti sa-i auzi tonul, vocea, printre cuvinte - dojenitoare - “Bai <tineret mandria tarii> nu aveti voie sa fiti pesimisti!”, ingrijorata  - “Maica, sunt toate in lada aia mare!” ori  c-un ranjet in coltu’ gurii - “Nea Oprescu nu viseaza frate…se poate intr-adevar!”

Artistu’-i si un patriot, iubeste si pamantu’ Romaniei asa ca-i plac  oricare drumetii de-a lungul sau de-a latul tarisoarei noastre – si, nefiind egoist, incearca sa ne impartaseasca ceva din sufletul calatoriilor  prin  Jurnal de Romania; uneori, chiar daca n-are timp si finante sa ajunga prin toate locurile pe care le doreste, mai trage insa vreo calatorie virtuala macar “cu sufletul”  - iac-asa s-a plimbat el prin Delta si Valea Jiului, de curand. Pe bune daca nu la el “ochii mintii” nu-s deosebit de dezvoltati.

Si, cum sta intr-un oras, spre deosebire de altii insotiti de vaicarelile de rigoare, stie sa-l aprecieze la justa valoare “pentru ca spatiul urban are farmecul, personalitatea si savoarea lui”  asa ca intr-un colt de blog a pus Iubesc orasul  unde avem o adevarata “colectie” a celor mai bune bloguri despre spatiul urban si despre Bucuresti; in completare, la o alta sectiune se  iveste si Cultura Urbana – unde alaturi de autor vedem ca “Bucurestiul e print, nu cersetor”  si putem porni chiar intr-o “vanatoare de piete publice si faleze prin Bucuresti”  - si zau de toate astea nu ne fac noua, bucurestenilor, tare bine la moral.

Iar barem cu Jurnal de tatic m-a prins bine de tot. Scrie cu atata consecventa si voie buna, de m-a dat pur si simplu pe spate; “odiseea” taticului de Matei a ajuns deja la ep.51 si bineinteles, vor fi inca  multe de spus, mai cu seama ca recent Artistu’ a anuntat cu deosebita mandrie ca va mai fi o data tatic (o-la-la) asa ca asteptam cu interes noi peripetii (sa te tii atunci!).

Iar de vreti sa va veseliti ziua, musai sa cititi din Amintiri (si din copilarie) – cu < Zambetele de vineri>, <Fantezii erotice si femei goale din perioada adolescentei!>, <Cu pisoiu’ la agatzat>, <Local Kombat in metrou>  si multe altele care-ti lasa-un zambet larg pe fata – stilul autorului chiar e unu’ deosebit de  expresiv, iar scenele cu pricina parca ti se si perinda prin fata ochilor.

Hm, pare ca l-am ridicat cam (prea) mult prin slavi si alea-alea?! : )) Io nu va mai zic decat atat:  mergeti pe blogul Artistului cu inima deschisa – e risc la minim de plictiseala.

KIP IN TACI