Carcoteli - Delirul (altora) ortografic si stilistic

La ora cand apare acest articol, Vali si-a luat catrafusele si ne-a parasit, din fericire, pentru inca un an. Cu putin noroc, poate ca si inimioarele au disparut, iar paleta de culori cunoaste din nou si alte nuante in afara de roz.

Sunt rea si pricinoasa, veti spune. Nu, sunt doar carcotasa, chestiune din care n-am facut niciun secret. Si tinand cont de ceea ce-am gasit scris pe tema, am toate motivele. Iata cateva mostre…

Bantuind fara o tinta anume prin baraganul virtual si incercand (fara succes, dupa cum lesne se poate anticipa) sa evit floricelele, inimioarele si bezelele, am nimerit din lac in put. "Daca iubirea pentru dumneavoastra este o stare de spirit, alegeti sa o exprimati cu ajutorul balerinilor".

E clar, s-a terminat cu smecheria si s-a-ntors lumea cu fundu-n sus. Ce Shakespeare, ce sonete, ce "Romeo si Julieta". Scriitorii si poetii au pierdut timpul, consumand cerneala si hartie aiurea-n tramvai, in incercarea de a-si exprima gandurile despre iubire. Pai daca n-aveau balerini?

Ceva mai la vale, mi se recomanda cu intelepciune o "curea accesorizata cu o inima “indrazneata”". Stati putin, sa ma dumiresc. Asadar, cum vine treaba asta? In primul rand, m-am uitat cu atentie la impricinata curea si tin sa va aduc la cunostinta faptul ca respectiva inima nu este deloc indrazneata. De fapt, nu e cu nimic deosebita de sutele de inimioare care mi-au agresat simtul vizual in ultimele saptamani. Dar ce stiu eu la urma-urmei, poate de la ochelari mi se trage de nu vad unde e tupeul inimii in discutie. Pe-aceasta cale imi exprim, totusi, dorinta de a vedea cum arata o inima timida. Ca sa pot face o comparatie cu asta, poate ma edific.

Din moment ce tot am ajuns la concluzia ca (vai mie) n-am habar ce vasazica aia sa-mi exprim iubirea (si nici balerini n-am), am pornit cu voiosie sa citesc niste sfaturi pentru eventualitatea in care nu ai partener in aceasta prea zaharisita zi a anului. Zic, poate-mi revine glicemia la normal.

Ghinion. "De ce sa nu foloseti ziua asta ca scuza pentru a petrecete timp cu prietenii tai “desperecheati” sau prietenii care nu se sau in vant dupa spiritului sarbatorii". Dincolo de multiplele erori de typing (scuze ieftine in context, pentru a justifica numeroasele greseli de scriere, cauzate de neatentie si de lenea de a reciti textul) – spuneam, deci, dincolo de erorile de typing, eu nu inteleg de ce ar avea cineva nevoie sa foloseasca o anume zi drept pretext pentru a se intalni cu prietenii.

"Desperecheati "? Nici autoarea asta n-a dormit azi-noapte acasa. Cum o fi sa zici  "m-am intalnit cu niste prieteni imperecheati"? No comment, ca asa e mai sanatos. Macar in cazul asta.

"Fie ca ai chef de agatat, sau pur si simplu vrei sa te distrezi cu prietenii, o iesire in oras e ideala. Si anul asta pica sambata – ce seara mai buna pentru a petrece cu prietenii pana in zori?". Genial sfat. Nici ca ar putea fi o zi mai putin indicata pentru a "agata", decat asta a lu’ Vali, cand toate perechile se preumbla, inlantuite si agale, pe "bulivar".

Alte distinse doamne au scotocit in sertarul cu idei pentru ziua lu’ Vali, le-a dat cu minus, dar asta nu inseamna ca s-au lasat descurajate. "Daca vrei ceva mai simplu iti poti suna iubitul/iubita de cateva ori cand este la servici sa ii spui cat de bine arata si cata fericire iti aduce dragostea voastra".

Mda, e chiar foarte simplu. Sa-ti arunci relatia in aer, ma gandeam. Pai daca-l suni de patru-cinci ori pe zi ca sa-i susuri siroposenii in timp ce el e cu ochii atintiti pe grafice si proiecte – sau, si mai rau, e intr-o sedinta – se prea poate ca in viitorul apropiat sa te regasesti printre "desperecheatii" de care spuneam adineauri.

"Daca esti o persoana foarte romantica lasa o urma de bomboane de ciocolata in forma de inimioara si invelite in folie rosie, de la usa pana la patul persoanei iubite, si lasa un bilet de dragoste cu mesajul „Inima mea este unde esti tu dragostea mea!” pe pat si asigura-te ca nu vei fi in preajma cand va citi biletul".

Sa facem un mic exercitiu de imaginatie. Cum ar  reactiona un barbat care se impiedica de bomboane (si-inca in forma de inimioara!) prin hol? "Femeie, iar n-ai maturat casa", ar fi una din variante. O alta ar fi aceea de a se instala fericit in fata computerului, daca tot nu esti tu in preajma sa-l bati la cap (respectivele bombonele ar putea avea un aport serios in lipsa lui de chef de a te cauta prin casa).

M-am cam plictisit de subiectul roz bombon (apropo, stiati ca exista si nuanta "roz chilotiu"? Mi se pare cea mai potrivita pentru a descrie ziua asta). Mai bine citesc despre "Reintoarcerea caciulii de blana". Nu, nu stiu unde-a fost plecata si nici de ce, tot ceea ce stiu e ca se intoarce.

Ia auziti colo: "Dress-code-ul acestei ierni geroase cere scoaterea de la naftalina a accesoriilor calduroase. Caciula de blana este numai potrivita pentru aceasta vreme". Un fel de "hai la noi sa vorbim discutii". Sa inteleg, prin urmare, ca numai iarna asta se poarta accesoriile calduroase? Iarna viitoare umblam in tricou si pantaloni scurti?

Incep sa cred ca nu mai inteleg nimic din lumea in care traiesc. In concluzie, asteptam in curand pe ecrane "Caciula de blana reloaded" si "Caciula de blana revolution".

Nadajduind ca ati trecut cu bine de ziua lu’ Vali si fara traume majore, Penita Carcotasa va doreste o saptamana cu laptisor de bondar si  arici cu balerini.