Carcoteli - Delirul (altora) ortografic si stilistic

Va mira titlul? Un bob zabava, ca va lamuriti ceva mai la vale care-i treaba cu inexistenta mea).

Poate va mai aduceti aminte ca va povesteam data trecuta despre disperarea unei dudui care mai avea putin si-si smulgea tot ce avea pe dansa (haine, plete si alte accesorii), ca urmare a faptului ca Escada a intrat in insolventa.

Ma facuse chiar sa ma simt usor vinovata, ca urmare a faptului ca-n garderoba mea nu se gaseste niciun articol purtand semnatura cu pricina. Eh, intre timp mi-a trecut, da’ am traversat clipe foarte grele din aceasta pricina. Asa sa stiti.

Cand credeam ca am scapat insa, ce sa vezi, pac la Razboiul, dau peste o chestie halucinanta: "Ai Vuitton, deci existi", se ratoieste o cucoana. Na poftim. Nu am Vuitton, deci nu exist. Nu stiu cum o sa fac fata acestui moment dificil din existenta mea.

Incercand cu eroism sa depasesc realitatea faptului ca nu exist, citesc in continuare si aflu ca o actrita "a revenit cu picioarele pe pamant si a ales o pereche de pantaloni scurti, albastri". As vrea sa stiu ce legatura este-n context intre picioarele de pe pamant si pantalonii scurti (albastri!), alta decat ca onorabila autoare isi uitase traista cu expresii de umplutura acasa.

Foarte trista si traumatizata fiind, am bantuit mai departe si am constatat ca unele persoane n-ar mai trebui sa citeasca Sven Hassel daca nu inteleg despre ce se vorbeste acolo. Si nici sa se uite la "Tunurile din Navarone" sau "Salvati soldatul Ryan". "Reinterpretata sau clasica, vestimentatia tip uniforma ne poate ‘aseza’ in prima linie a frontului, in materie de trenduri", trambiteaza ea. Oare duduii asteia nu i-o fi explicat nimeni ce inseamna sa fii in linia intai pe front?

"In afara de croieli si materiale, un aspect foarte important atunci cand ne alegem o piesa vestimentara este culoarea", cotcodaceste scriitoreasa. Zi zau cu limba scoasa, adevarul e ca pana acum nu se gandise nimeni la treaba asta. La naiba, iar am cazut cu scaunul. Dar din moment ce nu exist, n-ar trebui sa ma preocupe prea mult aspectul.

Daca tot m-am varsat gratios sub masa, tin sa-mi mai exprim o nedumerire. Nu de alta, dar ca sa nu mai cad o data. "Suri Cruise, un copil intr-o lume a adultilor". Carevasazica, eu nu inteleg: ceilalti copii din lumea asta, ce sunt? Nu tot copii? Nu tot intr-o lume a adultilor? Nimic nu inteleg, sunt ceva de groaza.

"Cu siguranta ca celebrul ei tata si frumoasa ei mama se straduiesc din rasputeri sa-i faca pe plac copilului si, mai mult decat atat, sa o plaseze la acelasi nivel cu ei". Hai la noi sa vorbim degeaba... articolul se scrie, leafa merge, noi cu drag truisme indrugam. N-am gasit alta rima.

Ah, apropos de expresia "frumoasa ei mama": ati remarcat cat de folosit si stors este cliseul asta de catre sublimele de la TV? Nevasta lui Mutu era intr-o vreme numai "frumoasa Consuelo", a lu’ Chivu e... ram-pam-pam, "frumoasa Adelina" (asa-i ca v-am surprins?), de ma luase amocu’.

Bine, daca tot ne-am apucat sa vorbim de treaba asta - nu cred ca mai e cineva care nu stie, dar Chivu e proprietarul Romei. Hai ca precis ati auzit de  "Roma lui Chivu", nu-i asa? De mult ce ma preocupa subiectul nici nu stiu daca mai e a lui, fie-mi iertata ignoranta. Nu-s minunate mimozele astea, de clisee degraba producatoare?

In concluzie, azi am aflat de covarsitoarea importanta a pantalonilor scurti (albastri, sa n-avem discutii) si am mai aflat ca nu exist. Voi supravietui insa cu gandul, pe onoare de Penita.

Chiar asa, voi aveti Vuittoane? Si daca nu, cum va descurcati cu faptul ca... aaa, nu existati?