Carcoteli - Delirul (altora) ortografic si stilistic

Cand sa zic si eu "hop c-am scapat de tendinte", dau din nou peste ele si nici macar n-am cautat mult. Partea buna este ca, din ce-mi dau seama, subiectul e aproape epuizat (asta daca nu-i vine cuiva nefericita idee de a scrie despre tendintele in ceea ce priveste vestimentatia perusilor si purcelusilor de Guineea).

Partea ne-buna este ca epuizarea ideilor in domeniu atrage dupa sine exprimari tot mai impiedicate.

 Am citit de doua ori cu atentie, sa nu-mi scape vreun sens abscons, am cazut pe spate, m-am ridicat, am citit din nou (cu toti cei patru ochi, evident) si-am ajuns la aceeasi concluzie de la prima lectura: spatiul cerea sa fie umplut si inspiratia autoarei intrase in greva. Probabil fusese suprasolicitata pana atunci, mai stii? Asa incat propozitia aia putea foarte bine sa lipseasca. Sau nu.

Eu cred ca in redactia respectiva e penurie de adjective, asa incat le impopotoneaza pe cele care-au mai ramas uitate intr-un colt pe etajera. Dar nu observa nimeni ca nefericitele adjective sunt deja impopotonate si franjurate la maximum de superlativul absolut, ca-n exemplul ante-mentionat. Sau poate si asta face parte din "tendinte", te pomenesti…

Sa revenim la oile noastre (hm, de cand cu vajnicul (ber)Becali, e cam riscant sa mai aduci vorba de ovine). Meditam ca exista o serie de subiecte care vor atrage intotdeauna atentia, indiferent cat de multe materiale s-au scris pe tema cu pricina. Celulita e un exemplu (ah, don’t get me started). Negocierea salariului, altul. Despre acesta din urma am citit recent un material, gandindu-ma ca o sa am vreo revelatie. Inca o caut (pe ea, pe revelatie), dar sansele de-a o gasi sunt microscopice.

"Iata cateva chei pentru atunci cand ajungem in cea faza a interviului in care negociem salariul". Nu mai folosesc expresia "pentru atunci cand" din scoala primara. Acum ce sa deduc din fraza asta, ca lecturile autoarei n-au depasit stadiul "Cipi, acest pitic urias"? Posibil, dar nici acolo nu cred sa fi gasit asemenea exprimare coclita.

    " (…)amana discutia asupra remuneratiei pe cat de mult posibil(pana cand vei stii exact ce se cere de la tine si ce implica jobul respectiv)". Eu i-as recomanda autoarei sa amane o asemenea discutie pana cand va sti (bingo!) sa scrie corect. Kalendele Grecesti ar fi un termen rezonabil? Da, ma gandeam eu.

Cutreierand mai departe plaiurile virtuale, un titlu ma ia de ochi si ma tine bine: "Cum obtii tot ce vrei". Instantaneu, prin fata ochilor au inceput sa-mi defileze voios o sumedenie de planuri si dorinte pe care pana acum le trecusem la capitolul "utopii", conform zicerii "vrabia malai viseaza si nebunul, balamuc". Incantata ca, uite domn’le, s-a gandit cineva la mine, m-am asternut la citit cu agenda si creionul in mana, ca sa nu scap din vedere ceva de importanta capitala.

Foarte curand insa, m-am dezumflat ca un balon in care o mana criminala a dat cu piciorul. "Aduna zambete", e primul sfat mustind de intelepciune. Incerc sa-l storc (sa nu mai musteasca bietul, ca-mi fac griji) si citesc in continuare, visand inca la excursia in Venezuela (ei da, uite un vis de-al meu care tocmai nu mai e secret). "Cand vezi o femeie care poarta ceva frumos, are o bijuterie care iti place, o coafura noua sau un parfum fabulos - spune-i! Remarca ta va fi intotdeauna primita cu zambete".

Ca sa zic asa, daca respectiva are un parfum fabulos, n-am nicio sansa sa-l vad, dar sa nu ne impiedicam in amanunte. Nu de alta, dar tocmai incerc sa-mi inchipui ce-ar insemna sa abordez fiecare femeie a carei infatisare are ceva ce-mi place. In cel mai bun caz, as fi o persoana extrem de ocupata. In cel mai rau, as fi acuzata de hartuire. Deci oricum as da-o, tot nu prind rata spre Venezuela.

Daca tot n-am descoperit calea spre implinirea tuturor dorintelor fara a misca un pai, ma duc sa vad ce metoda au gasit tinerii profund indragostiti, participanti la concursul despre care carcoteam saptamana trecuta.

Spre nemarginita mea tristete, competitia s-a incheiat. A castigat o pereche a carei poza, in umila mea apreciere, nu e cu nimic mai presus de celelalte 1220 (n-au fost 2000, cum anticipasem, motiv pentru care imi torn un sac virtual de cenusa in cap).

Revenind la subiect. Ei doi se pupa (ca in multe alte sute de fotografii inscrise), iar comentariul e scurt, la obiect si... neconcludent: "E simplu de ce: pentru ca il iubesc!" Simplu o fi, ca orice lucru care nu e complicat, dar de ce… ce? Eh, parca mai conteaza?

Uitandu-ma la comentariile altor poze care-au acumulat mii de puncte, imi dau seama ca meritul castigatorilor este, macar, acela de a fi scris o fraza normala si corecta.

"Doresc sa plec cu el pentru ca e dulce", zice o juna din alta fotografie. Ma rog, pot deduce despre cine e vorba (tanarul de langa ea, in speta), dar la cum a formulat, la fel de bine putea fi vorba si de-un baton cu mac.

"Orice loc in care suntem impreuna este transformat intr-un colt de rai", informeaza alt cuplu. Pe verificate? Daca da, oamenii astia ar trebui inchiriati cu ora si plimbati pe la Parlament, Senat, Guvern si alte cateva institutii asemanatoare. Poate, poate…

"te iubesc mult nanucu meu,de fapt ne iubim mult sufletelu meu". M-as lansa acum intr-o diatriba la adresa perechii "nanucului" si a zahariselii extreme, cuprinse in doar cateva cuvinte, dar mi se strepezesc dintii.

"noi doi ce poate fi mai frumos". Pai nenumarate lucruri, depinde de context: un asfintit de soare, un tablou de Monet, o plimbare in parc dimineata, cand aerul e (inca) proaspat si nu atat de poluat, o croaziera pe Mediterana… ehei, si cate-ar mai fi! In cazul de fata, mai frumoasa ar fi fost o virgula sau un punct. Daca acesta din urma ar fi fost urmat si de-o propozitie inceputa cu majuscula, ar fi atins deja sublimul.

Pana saptamana viitoare, Penita Carcotasa va doreste soare stirb si chef de munca presarat cu zambile (daca mai citesc o data despre "ghiocei, simbolul primaverii", ma tund punk. Va imaginati cum as arata?).