Carcoteli - Delirul (altora) ortografic si stilistic

Bine v-am regasit, trag nadejde ca sanatosi, voinici, mai mult sau mai putin devreme-acasa, care cum doreste. Ei, ce faceti, care mai e viata voastra? A venit toamna si pe la voi? Daca da, va rog sa-mi impartasiti si mie cum driblati voi starile alea de astenie si de “lasa-ma sa te las“, ca eu de nimic nu mai am chef.

Bun, revenind la (de-acum) binecunoscutele noastre behaitoare, dragute mioare – mai pe scurt, la oile noastre – sa va zic: prin peregrinarile mele virtuale, am dat de-o duduie socata. Bine, adevaru-i ca am dat de mai multe :D dar, in cazul asteia, motivul face toti banii.

“Escada, in colaps financiar“.

Asa, si? Exceptand cazul in care lucrezi la ei, ceea ce am banuiala ca nu-i cazul demoazelei in discutie, de ce-ar trebui sa ai socuri si sa tii amoniacul la nas pe chestia asta?

“Recunosc ca vestea m-a socat, dar cel mai mult ma intristeaza ca, desi n-au trecut decat doua saptamani de la anuntul oficial, deja cei de la wikipedia.com se refera la Escada la timpul trecut: “was”, “had”…“ croseteaza ea, suspinand neconsolata.

“Cine n-ar fi vrut sa poarte un pantalon ori o rochie Escada?“ se-ntreaba duduia in continuare, meditand. Eh, uite ca eu pot trai destul de bine-mersi si fara asta... si ca mine mai sunt cu siguranta si altii. Nu cumva eu oi fi vinovata de falimentul Escada? Vai de mine... sariti.

Pana una-alta, ii recomand onorabilei un Distonocalm si-un ceai de sunatoare... poate-si mai revine din soc, ma gandesc.

In speranta ca nu va ramane pururi socata, o parasim si facem un viraj periculos – tocmai am citit un articol (ma rog, termenul “articol“ e un eufemism, treceti si voi peste) care te invata cum sa te prezinti la un targ de job-uri. L-am survolat fara prea mari sperante, intrucat banuisem ca distinsa autoare e convinsa ca a descoperit praful de pusca (da, e. Si nu, nu l-a descoperit). Sa purcedem sa ne informam cu nesat.

Respectabila tanti scriitoreasa isi drege vocea plina de importanta si graieste: “vei face o impresie foarte buna daca vei dovedi recrutorilor ca stii ce vrei si ca te-ai informat serios in legatura cu targul la care participi“. Fenomenal, ce chestie domn’le, sa cad pe spate direct in spagat si mai multe nu. Nu-i asa ca si voi sunteti la fel de uluiti? Adevaru-i ca nimanui nu i-ar fi dat prin cap una ca asta, etc etc. Bun, putem depasi momentul?

Putem, dar numai ca sa ne asezam mai comod in spagatul in care stateam deja. Au cerut sfatul unei experte, pai ce, te pui? " ‘Rujul strident, hainele nepotrivite sau, mai rau, mestecatul gumei, te pot descalifica fara drept de apel din cursa pentru obtinerea postului’, spune experta". Daca te puteau descalifica totusi cu drept de apel, mai era o treaba, da’ asa... nasol momentul. Sper ca apreciati valoarea sfatului si elementul sau de noutate, da?

Uite-o chestie pe care n-am inteles-o: “Daca ai obosit, poti sa faci chiar si o pauza, prilej pentru a lua si o gustare. In niciun caz, nu trebuie sa te repezi la standurile firmelor care au expuse dulciuri“, atentioneaza duduia (autoarea, nu experta, aia e in pauza ca s-a strofocat extrem cu sfatul anterior citat).

Asadar, despre ce-i vorba-n propozitie, de ce n-am voie sa ma-nfig intr-o prajitura la o adica? Ma urmaresc angajatorii prin camere de luat vederi care beep-aie fatal si aprind luminite scandalizate si rosii in momentul interactiunii dintre papilele mele gustative si incriminata prajitura?

In concluzie, nu ma simt deloc mai informata dupa ce-am citit mazgaleala asta cu pretentie de articol. Ironia e ca e tocmai un articol menit sa consilieze, iar daca ne uitam la exemplele de recomandari care se regasesc in el... ce facem? Ne ducem si cautam o pastila de dureri de cap, aia facem.

Inca ma tem ca o sa ma gaseasca Maria Antoaneta si-o sa ma descapataneze. Voi ce parere aveti, sunt in pericol? (Aici as vrea sa mentionez ca va puteti ridica totusi din spagat).