Incep ex abrupto, fara preambul ca n-am timp (sunt extraordinar de ocupata si importanta): Fratilor, deci eu nu mai pot cu Valerica-cel-voinic-si-inimioarele-de-aur. Ma rog, nu-s de aur, sunt de plus, dar asa e cantecul. Pe unde ma invart numai de numitul Valerica dau, cred ca zilele astea e mentionat mai des decat gripa porcina.

In context, cu tristete constat ca situatia se inrautateste de la an la an. Nu mai vorbesc de "ce cadou sa-i iau lu’ iuby", "anul trecut nu mi-a daruit nimic de Valentine’s, magarul si purcelul, daca recidiveaza am sa-l ard pe rug", respectiv "mi-a cerut prietenia de Valentine’s" – astea sunt deja demult fumate (data viitoare cand mai scriu un text despre dulcegarii de-astea am sa pun verzele sa ma aprovizioneze cu lamai, sa fie clar).

Cum spuneam, textele astea nu mai sunt trendy-flendy, acuma trecem la next level: preparam acadele in forma de inimioara. Nu va uitati asa ciudat la mine, ca n-am baut nimic si nici n-am tras pe nas praf de creta.

Citeşte mai mult: Specialitatea casei de Sf Valentin: - acadele cu aracet si ardei iute -

Trebuia sa ma mut din Anglia pe continent. Date fiind particularitatile situatiei, complicat tare de organizat printr-o companie de transport. In plus luasem o teapa urata la mutarea precedenta. Nu erau bagaje multe dar nici putine.

Trag aer in piept si ma hotarasc sa inchiriez o camioneta pana in 3.5 t sa o pot conduce cu permisul meu. Ma gandeam sa o iau din Anglia si sa o dau inapoi pe continent.

Am descoperit ca nu se poate deoarece in Anglia volanul este pe parte gresita si nu gasesc pe nimeni pe continent sa o duca inapoi. Ce sa-i faci?

Hotarasc ca plec cu camioneta goala, ca de fapt ma mutasem deja cu bagaje minimale si ma intorc cu ea plina.

Citeşte mai mult: Femeia, camioneta si contrabanda

(acum ma uit cu toti cei 4 ochi la titlu. Aveti cuvantul meu de Penita ca n-am baut nimic. Azi)

Lume, lume. Bine v-am regasit in noul an, va urez sa fiti sanatosi, s-aveti parte de reusite in toate si – retroactiv – sper ca nu ati primit (prea) multe mesaje siropoase, in versuri sau in proza si din categoria "lumina sa va faca si sa va dreaga".

Sper sa nu fiu acuzata de insensibilitate si lipsa de piosenie, dar genul asta de mesaje impersonale ma calca pe nervi. Si pe codite.

Bun, acestea fiind zise, sa depasim momentul si sa dam o raita pe coclaurii virtuali (bine ca n-am scris saptamanile trecute, v-ati fi ingrozit de cat de inventive, si nu neaparat in sensul bun al termenului, pot fi unele dudui. Retete mai fistichii n-am pomenit. Numai baclavale din carne de porc si chec pufos de caltabos nu le-a dat prin minte...).

Citeşte mai mult: Despre bautura, scripeti, virgule si rosu

Au fost alegerile anul trecut, in toamna. Parca niciodata nu s-au agitat atat de mult spiritele, s-au scos filmulete la iveala, pana si nevestele au abandonat discretia si locul caldut din spate si au lansat declaratii.  

Am remarcat si prestatia lui Mircea Dinescu, prestatie care m-a dus cu gandul la o existentiala: Cat de mult conteaza promovarea si in cultura? Poti fi un artist cunoscut si apreciat fara marketing? Sau poate un om mediocru sa fie apreciat doar din cauza faptului ca este promovat?

Spuneam de alegeri si cum l-am vazut pe Mircea Dinescu la tv. Mircea Dinescu injura, Mircea Dinescu vorbeste urat, jigneste si promoveaza tupeul. Mircea Dinescu este cunoscut pentru ca face declaratii soc, vorbeste obscen si isi spune parerea despre orice. Mircea Dinescu foloseste in vorbire cuvinte simple care sugereaza si fac din el un om obisnuit, care simte pulsul poporului.

Citeşte mai mult: Este Mircea Dinescu un poet valoros sau doar un brand?

Acum 20 de ani strigam "Suntem liberi!" Sa ne amintim de ce anume am scapat atunci si de ce cuvantul "Libertate" a avut atata greutate. Pe Forum a fost initiat un topic numit Amintiri din epoca de aur, unde verzele au povestit intamplari din "epoca de aur" si pana in timpul revolutiei.

Toate povestirile au miscat ceva in noi, dar povestea unui timisorean, Kill Bill, ne-a tinut cu sufletul la gura. Aveti mai jos un fragment.

Din primele mele amintiri, cele de pana pe la 5 ani imi amintesc ca erau de toate prin magazine, intram la dulciuri si nu stiam ce sa-mi mai iau. Imi amintesc foarte clar si cutremurul din 77', intelesem ca se intamplase ceva grav, chiar daca noi am fost doar scuturati zdravan, fara sa patim nimic.

Pe urma au inceput sa mearga treburile tot mai rau. Unii spun ca de la cutremur, altii ca de prin 80'. Nu-mi amintesc sa fi fost vreun moment anume, cert e ca au inceput sa dispara bunataturile de prin magazine, au inceput sa fie rationalizate alimentele de baza, sa fie vandute pe cartela, pe bonuri, pe tabel, etc

Citeşte mai mult: Amintiri din epoca de "aur"