Dragi verze daca am inceput sa va povestesc despre matusa mea, hai sa va dau o continuare a aventurilor picante cu ma tante .
Nu trecusera 2-3 luni de la faza cu striperii si imi cade alta veste pe cap.

Ma duc in vizita pe la tusa (bineinteles ca trupa de soc era prezenta in par la masa de canasta) care ma intampina cu replici gen:

- Ce faci tu copila?
- Dar slaba mai esti! Manaca si tu mai mult sa aiba barbatu ce pipai si alte chestii.

Dar sa lasam asta si sa continuam. Ajung, ma fac comoda, le suport tepii de viespi, le zambesc gales si le aprob. Dupa cateva ceasuri trupa de babute isi strange catrafusele si pleaca. Raman cu matusa care zice:

- Draguta, am luat bilet la mare la Neptun.
- Bravo tanti iti prinde bine. Merg si prietenele?
 -Nu draga, da-le in colo de barfitoare. Te iau cu mine, zice, sa nu ma plictisesc singura, am bilet de doua persoane.

Citeşte mai mult: Matusa Gizela si generalul

Haideți să vă povestesc  o întamplare despre un prieten de-al meu de pe alte meleaguri, Mohammed.

Într-o seară, în urma invitației facută de amicul numit mai sus, îmi iau nevasta de braț și purcedem spre casa acestuia.

Io înţelesesem că ne vedem să luăm şi noi ceva în gură, nah, gastronomie specifică Orientului Mijlociu. Deci eram extrem de entuziasmat şi nerăbdător. Fiind Ramadanul, nu puteam să ne vedem înainte de ora 9, când pot şi ei să ia „micul dejun”. Deci pe la 9 şi 10 parcăm maşina şi ne dăm jos, să-l sun să-mi zică pe ce buton să apăs la interfon.

Îl sun. Şi sun. Şi telefonul, săracu’, suna, dar nu răspundea nimeni. Hmm, ăsta şi-o fi făcând rugăciunile de seară (deşi era mult după apus, dar na, io ştiu ce ritualuri mai au ăştia în timpul postului...?). Mai aşteptăm. Băgăm o ţigară. Terminăm ţigarea, mai sunăm o tură. Mai aprindem o ţigară. Iar sunăm. Fumăm şi sunăm într-un prezent continuu.

Citeşte mai mult: Popoarele si ospitalitatea

Bineinteles ca (iar) m-ati dat disparuta, insa pot spune ca m-am obisnuit deja. Sunt bine, sanatoasa, ceea ce va doresc si voua, ochelarii si coditele sunt la locul lor, eu – dupa cum se vede – sunt de asemenea la locul meu, deci toata lumea multumita.

Daca tot am lipsit atat de mult de pe firmament, zic sa nu mai pierdem vremea si sa luam duduile la scarmanat. E adevarat ca s-au mai cizelat in ultima perioada, insa nu chiar intr-atat incat sa ma lipseasca pe mine de materie prima.

“55 de intrebari despre relatii si raspunsuri la obiect“.

I-auzi, la obiect. Pot sa sper ca, in sfarsit, nu se mai bate apa in piua? Eh, eu de sperat pot, dar tare mi-e ca numai cu asta o sa raman.

Citeşte mai mult: Reintoarcerea Penitei (ne)risipitoare

Dragele mele verze,  voi aveti matusi? Eu, da!  Si nu va faceti griji, nu  o cheama Tamara (nu ca n-as vrea si io o matusa cu respectivul nume si cu 2-3 vile prin Bucuresti).  Dar dintre toate una imi place in mod deosebit.  Este cea mai tare matusa cu putinta. Ce daca nu o cheama Tamara.  Sincer, habar nu aveam de acest lucru. Cum am aflat? Pai stati sa va zic.

Acum vreo cativa ani de un 8 Martie. De fapt mai era o saptamana pana pe 8 Martie ... Ma suna matusa Gizela si zice :

 - Tu, fata draga, ce faci pe 8?

- Pai ce sa fac,  zic, ies cu hazbandu in oras, luam cina ne plimbam. Chestii de astea usurele.

- Nu,  zice, te invit eu in oras. Mai ies cu trei prietene si vecine, ne plimbam prin parc mancam ceva...

Vai de mine, zic in gandul meu, m-am pricopsit cu babetu. In loc sa ies cu omu' sa mai ciupesc un cadou ceva, ies cu babetu decrepit mirosind a naftalina.

Citeşte mai mult: Eu, matusa mea si..... Chippendales

Intr-una din serile trecute am urmarit o reluare a unei binecunoscute emisiuni tv, foarte serioase de altfel,  la care unul dintre invitati a fost un baietas ce m-a lasat paf.

Se numeste Bogdan Ionescu, are doar 12 ani si este pasionat de origami; ba chiar se pricepe la aceasta arta foarte bine, fiind un mic specialist, avand si creatii proprii. E drept, de-abia a trecut de pragu’ copilariei, insa eu nu am sa ii zic “copil” ci “tanar” sau “baiat” – sper sa nu-l deranjeze, mai cu seama ca eu spun “baiat” si unuia ce are 30 de ani impliniti…

Bogdan este un pusti chiar chipes, blondut cu ochi albastri, cu un look foarte modern – are toale cool si o freza mai rebela, iar in ochi poarta o sclipire jucausa; insa totodata stie sa vorbeasca cu naturalete si multa seriozitate despre pasiunea sa -origami, arta plierii hartiei,  despre realizarile din prezent si  visele si dorintele sale de viitor.

Citeşte mai mult: Baiatul cu vise de hartie