Bineinteles ca la inceput de tot m-a intrigat titlul : “Si blondele gandesc” – nu de alta dar ma simteam cu musca pe caciula. Iar primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca ar fi vorba, din nou, de un blog de pitzi unde se schimba impresii, probabil  “dastepte” – nimic de zis,  despre ultimele tendinte in materie de feshan, smacuri si unghii de ceramica.

Evident, m-am inselat – nici vorba de asa ceva. Autoarea  este intr-adevar o tinerica (doar 24 de ani, si astia abia impliniti), intr-adevar blonda – insa intr-adevar numai la culoarea parului; sibianca de origine,  “crede in puterea cuvantului si in reusita bazata pe motivatie” si de aceea in timpul sau liber se ocupa cu “datul cu parerea si bagatul de vina” pe blog – desigur atunci cand nu se simte mult prea obosita, deoarece, dupa cum singura recunoaste, traiul in tarisoara noastra parca  o “oboseste din ce in ce mai des”.

Citeşte mai mult: Si blondele gandesc!

Ne-am mutat de curand intr-o casa minunata la marginea orasului. Odata cu trecerea de la etajul 4 la casa pe pamant, au mai aparut si noi probleme cu care nu eram obisnuiti.

Paianjenii. Toate tipurile, formele si dimensiunile de paianjeni si-au facut culcus in casa noastra.

Sa mai ai si 2 copii, toata situatia devine o nebunie. In fiecare zi auzi: Mami, mami, uite un paianjen, este foarte mare!

Paianjenul “foarte mare” este de fapt, in majoritatea cazurilor, unul de dimensiuni mici de care scapi cu o rotire din calcai.

Dar stati sa va povestesc o faza. Intr-o zi ma indreptam eu vesela spre camera de spalat. Adun in drum o gramada de rufe murdare aruncate prin toate colturile, ajung langa masina de spalat, dau sa arunc rufele in masina, cand vad ca dinspre varful gramezii vine spre mine un paianjen urias, maro, urat rau. Direct spre mine!

Citeşte mai mult: Spiderman, praslea, mami si paianjenul

Marturisesc ca prima si prima data m-a atras numele – strumfita cu esarfa - neh, ce poate fi mai gratios de-atat? – intr-o zi oarecare pe cand calatoream prin blogosfera si poposind pe ici -pe colo, i-am zarit nick-ul la un comment.

Mi-a trezit niste amintiri din vremuri nu foarte demult apuse, asa ca am pornit pe urmele sale.

Si am dat repede peste blogul ei personal – questioare.com sau “Que stii oare?” ; iar dedesubt scrie: “Un blog cu personalitate” -va sa zica sa luam aminte.

Citeşte mai mult: Strumfita cu esarfa - Un blog cu personalitate

Am avut ocazia – pe unde-am fost – sa vad cum arata România în ochii celor ce nu locuiesc în ea. Si nu ma refer la anumite categorii sociale, ci în general. Pe scurt, ceea ce "stiu" altii despre noi se cam opreste în jurul lui '90, si se poate rezuma la "Ceausescu, Hagi si Dracula".

Cea mai recenta discutie am avut-o acum câteva zile, cu o doamna, în timpul unei mese. Stateam la masa, lânga colegul meu ceh, si ea pe partea cealalta a mesei, deci taberele erau bine delimitate. Intram în vorba, ca de unde suntem.

Se uita la mine când a pus întrebarea, asa ca i-am raspuns.

Ea: "Aaaaaa, România, da, da, da... Asa e, ca lumea acolo o duce foarte greu si e tare nasol?".

Citeşte mai mult: Romania - capra strainului

În urmă cu jumătate de an am fost destul de norocos încât să aflu de existenţa unui blog extraordinar "tinut" de o olteanca aparent mereu bine-dispusa: CeMaiFac.eu

Spun "norocos" pentru ca traficul lui oscileaza intre 100 si 200 de vizitatori unici pe zi.

Asta desi autoarea lui, Vivi Floricica, este promovata si pe o revista online de umor. Explicatia sta in frecventa redusa a postarilor: un articol la cateva zile.

De ce ar trebui sa citesti CeMaiFac.eu?

Citeşte mai mult: CeMaiFac.Eu