am gasit donatori pentru fetita cu aplezie medulara. sunt din cluj. nu reusim sa-l contactam pe domnul tudor-tatal fetitei. rog un alt nr. de tel valabil.

Amintirile mele, cele mai multe se leaga de copii mei si nu de mine, eu am fost singura la parinti si nu prea aveam voie sa ma joc cu copii asa ca nazbitii nu prea faceam (bine ,putine ca orce copil) si poate de aceea eu mi-am dorit sa am multi copii si le-am artat iubirea pe care mie tata nu mi-a aratat-o ,dimpotriva era un despot iar mama biata de ea nu prea putea sa se manifeste de frica "balaurului" . Eu am crescut nestiind sa ma urc intr-un copac, sa ma dau cu bicicleta,sa fac anumite trasnai pe care orce copil le-a facut . Copii mei si-au trait copilaria asa cum trebuia si sint fercita de asta . Intr-un an de ziua de 8 martie, fiul meu cel mijlociu,avea de spus o poezie,evident despre mama.In acea perioada vorbea destul de scilcit si foarte repede incit de putine ori puteau sa-l inteleaga alte pesoane din afara familiei.A invatat poezia, o stia perfect dar bineinteles ca in" pasareasca" lui .Soseste si ziua serbarii,eu ,inainte de a intra in sala, ii spusesem sa recite tare ca sa se auda .bine, vinesi rindul fiului meu sa recite poezia si incepe:bla,bla bla....mama,bla ,bla, bla,mama......si tot asa pina a terminat-o neintelegindu-se mare lucru decit cuvintul,mama.Dupa ce a terminat se intoarce spre mine, cu un zimbet de satisfactie si ma intreaba :" Am pus bine, au auzit toate mamicile?"Va dati seama ca toata sala a inceput sa rida in hohote, (oricum unii rideau inca de cind recita)

Va rog mult, cine poate sa ajute o fetita grav bolnava! Are; aplezie medulara, are nevoie zilnic pana la operatie de sange; AB POZITIV.Fetita are ,11,.ani, se afla internata-n Bucuresti, la Spitalul Fundeni, o chiama; Tudor Alexandra Mihaela, Contact; Tata; Tudor Gheorghe, tel;0745406098.. Va rog din suflet: -Autati-o pe Alexandra! Va multumec, Maria.S.

Tot din perioada cind erau copii mici, imi amintesc ca in fata blocului unde locuiam , era un teren viran pe care copii jucau de dimineata pina seara,fotbal.Intr-o zi ,vine de la primarie anuntul ca trebuie sa se are si sa se puna flori,va imaginati cit puteau sa fie de suparati copii :angry: :angry: :angry: :angry: :angry: Zis si facut, dupa citeva zile s-a arat tot terenul, urmind ca a doua zi sa se planteze flori, da de unde! :D :D :D :D :D :D a doua zi terenul era la fel, batatorit si marcat pentru fotbal :D :D :D :D :D Sa incercat de citeva rinduri sa se puna flori dar nu au reusit, copii si-au recuperat de fiecare data terenul lor!

Articolul"Trasu· cu punga" imi pare si mie foarte cunoscut,doar ca protagonistii erau copii mei. Pe linga aruncatul cu rosii , oua, pungi cu apa,coboritul pe scari calare pe gratarele de la frigider mai aveau o pasiune....gatitul.Locuiam intr-un bloc de patru etaje si aproape toti locatarii eram de virste apropiate, la fel si copiii si slava Domnului .ca erau destui.Cum parintii erau la servici va imaginati ce dracovenii faceau :evil: :evil: :evil: Meniul care-l preparau consta in general din clatite si ciocolata de casa, fiecare aducea ce avea iar in casa care se hotarau ca se gateste, se scotea covorul pe balustrada casei scarii si se apucau de munca , nu mai inainte ca unul sa stea pe acoperis, de sase.In momentul in care aparea cineva, se dadea alarma, automat se intindea covorul, se stergea soba, luau catrafusele si sus pe bloc :D :D :D :D Nu coborau de acolo decit atunci cind nu mai era nici un pericol, doamne ce n-as da sa mai fie odata mici cu toate nazbitiile pe care le faceau!

Io am o pasiune: sa plec de acasa! Egal unde mi-i casa, eu tre sa plec. Am plecat prima data din carut. Aveam sperante mari deja. In timp ce maicamea punea cumparaturile in casa, carutul lila, lasat la usa casei a ispitit-o pe vecina "roshca" sa ma rapeasca in spirit de gluma. Din pacate m-a adus inapoi cand a vazut ca maicamea face crize pe-afara. O inteleg, nici eu nu as mai astepta noua luni dupa alt broscoi roshu la fata si negru per ansamblu. Intr-o zi frumoasa am plecat direct de la gradi cu o prietena de coditze, sa culegem flori. In timp ce noi culegeam flori de la o tante foarte amabila, tot cartierul nostru era in cautare dupa doua perechi de codite. Am scapat ieftin. Printre aventurile mele ar mai fi aia cu sania. Eram mare! 7 ani! Spiritul de aventura adanc patruns in vene. Strada pe care am copilarit e asa, mai in vale- sau in deal- depinde cum te uiti. Surorile mele, domshoare pe atunci, m-au tradat lasandu-ma acasa, si au plecat la matusa mea. M-au gasit doua ore mai tarziu cand ele terminasera vizita si eu tot nu reusisem sa ghicesc in care din cele trei blocuri identice locuieste matusha. Am mai plecat de-atunci. Ai mei s-au obisnuit, eu am invatat sa spun "Pa!". Nah, ziceau ai mei ca nu-s siguri daca s-a intors fata lor de drept acasa. Prima data, a doua oara... . Au zile cand se gandesc serios la asta.

:woohoo: Tata a lucrat in agricultura era brigadier! A adus acasa la tara, (azi oras Seini )un pui jucaus de magarita,eu trebuia s-o duc pe o vale la pascut>Apoi o duceam in curte si-o lasam sloboda, pt, ca sa se plimbe. Tata mi-a dat ;tema de casa;sa am grija de ea. Eu m-a luat cu joaca si-am uitat de; magarita;Nebuna a simtit ca; dincolo de gard a venit un ;magar; si-a alergat la el intr-o viteza ,, a vrut sa sara peste gard, ca, poarta era inchisa, si-a ramas ;implantata, cu burta in gardul de lemn care avea tarusi ascutiti, se balansa, parca era o balanta mai mare! Cand am vazut-o ma gandeam :evil: :evil: : la ce ma asteapta de la tata, ca n-am pazit-o! Era ff, grea magarita! Cum s-o iau din gard?? Eram disperata! Atunci au picat la noi niste rudenii, care au ridicat ;magarita; din gard, iar, tata a dus-o la veterinar , care i-a vindecat, rana! Am scapat cu ;unchii; mei de o batuta cu strigaturi! Sa f-i vazut; magarita-n gard;!Era asa de comica , de ,,,mureai de ras!! :evil:

Criticul, o sa fie publicata amintirea ta in curand :)

Am mai multe amintiri ,dar o sa insir una care mi s-a parut haioasa. Cand eram mic, imi placea sa ma joc afara cu fratiorul meu, care era mai mic ca mine cu un an si cu multi altii copii de aceleasi varste pana seara tarziu. Dar se intampla cateodata ca sa ne jucam fie separat cu un grup de copii si sa nu prea stim unii de altii. Amintirea mea dateaza dintr-o iarna a anului 1975, daca nu ma-nsel, cand aveam 6 ani. Atat mie cat si fratelui meu ne placea foarte mult sa ne dam cu saniuta. Intr-o zi, am luat saniuta si mi-a trecut prin cap sa ma duc la nasii mei, care stateau intr-o comuna de langa orasul unde locuiesc. Zis si facut. Am luat saniuta si am plecat pe la ora 6 seara spre ei. Am ajuns la ei,am batut la usa si m-au lasat sa intru la ei in casa. Parintii mei nu-si faceau griji pentru noi, stiind ca mai stam afara. Cand insa a inceput sa se faca ora 9, 9 si ceva si eu nu veneam acasa, ai mei au inceput sa dea telefoane sa afle unde sunt. :lol: Intr-un final au sunat la noi nasii mei, care le-au spus ca sunt la ei. Au venit parintii mei dupa mine si m-au adus acasa, dupa ce eu statusem bine mersi acolo si nasii ma tratasera ca lumea. :D Nu mai stiu daca m-au certat prea tare sau le-am provocat o frica mare fiindca am lipsit destul in acea zi, dar chiar si acuma cand sunt mare parintilor mei le vine greu sa creada ca am reusit sa ma duc EXACT la adresa nasilor mei , desi nu fusesem la ei anterior decat de putine ori pana atunci si nici nu-si explica ce mi-a venit sa iau saniuta sa ma duc cu ea la ei. :lol: Nici mie, asa mi-a trecut prin capul meu de copil de 6 ani atunci. :D

Inainte de a scrie o amintire din copilaria mea, vreau sa spun ca o sa postez aceasta amintire sub acest nick al meu, de @ criticul, nu sub denumirea sub care sunt logat ca varza, ok? Spun asta pentru a nu exista confuzii. Mersi pentru intelegere, sefa!! :) :)

@ mateiu alexandra. Multumim, dar amintirea ar trebui sa fie un articol. Poate ai timp sa o revizuiesti si sa o lungesti un pic :dry: @ ionut Amintirea ta va fi publicata curand.

Celina, e prea trista ultima amintire pentru siteul nostru :(

Pasii mei au ajuns si la un spital de nebuni din Sighet MM, unde i-si duc veacul multe persoane bolnave de nervi. Acolo din nefericire s-a stins si al meu,tata la numai 68ani. In anul ;1980.M-a marcat mult moartea lui fulgeratoare,poate din cauza unui tratament prea sever.Cine stie. Am dorit in tineretea mea sa ma fac psiholog de aceea i -mi place mereu sa studiez diferite fenomene. Asa am ajuns sa discut cu medicul psihiatru, de ce isi pierd oamenii mintile, dar nimeni nu mi-a putut da un raspuns ;adevarat! Am cunoscut o doamna, care,cauta cu deznadejde in nebunia ei, iubirea barbatului ei care a batjocorit-o fiind casatoriti. Era o femeie buna, care si- a dorit,duiosie, iubire copii, tandrete,un loc in sufletul barbatului iubit! El a fost un animal.N-o putea suferi.Nici masa nu luau impreuna, o respingea zilnic, ea visa sa aiba copii, dar sotul ei n-o atingea niciodata! Parasita, dispetuita, , fara copii, fara sot, a innebunit. Sotul a bagat-o la ;balamuc((casa de nebuni)) Sighet, , iar ea in imaginatia, ei, era divortata, si i- si reluase numele de fata. In imaginatia ei ,era , sotie de print, si ; in fiecare noapte, naste cate un copil. Cand ne vedea ne spunea;--Ascultati azi noapte, am nascut un copil si era foarte fericita. Se pare;ca,; nebunii sunt mai fericiti ca noi, sunt ff, incantati de starea lor spirituala! Asa ea si-a rezolvat problema ei, refuzul sotului de-a o iubi, de-a avea copii. Uneori ;oamenii; sunt instare sa devina nebuni,pt, a-si implini o aspiratie, ganditi-va bine, ce miracole,am putea indeplini, daca am recunoaste meritele celor ce ne inconjoara.Caile Domnului sunt foarte necunoscute! Asa de necunoscuta este si cauza nebuniei poate ca; nu se v-a afla niciodata !!! Din ce cauza; innebunim!!

tare imi plac chestiile iesite din comum. Fiind in jurul Pastelui eu si fam.mea am hot sa mancam un miel. Intamplarea face ca sa nu mai gasim miel ci doar o ieduta..o inhat-o repede de la "propritar " si dute cu caprita la bloc. Toata lumea aramane stupefiata la ideea ca urma sa fie sacrificata.Interesant este cu de caprita noastra ajunge cunoscuta de tot cartierul...cum? pai se nimereste sa vina in vizita niste cumetri.Pt a nu strica "firma" familiei ascund animalu in balcon. Si de aci intreaga peripetie.Capra sare pe geam incepand a behaii, lumea se alarmeaza Eu raman blocat..dar na, ce sa i faci..da i drumu dupa mult ravnita carnita pt Paste.o zbughesc pe usa si in hazu vecinilor strigg '"dati-va la o parte..e capra meea!!".si uite asa era sa mananc eu carne de capra in loc de carne de miel! :cheer:

Parintii, care vor sa si certe copii sa n-o faca! Pentru ca ei sunt ;totusi; copii!

:?: :idea: :?: Cititi aceste randuri, luati aminte ,inainte de-a va certa copilasii! I-mi amintesc mereu ca, am fost, o mama severa, care doream, poate prea mult de la cei doi copilasi ai mei. Stand si gandindu-ma m-au cuprins remuscarile;Ca am fost foarte aspa;uneori; cu ei! Imi amintesc de vremea cand ;plecau la scoala, amandoi, ii certam ca; ghetele nu erau ;curatate;la dejun , ii certam ,ca:varsau laptele, ca inghiteau fara sa mestece, ca puneau coatele pe masa, ,ca; faceau ;multa mizerie pe jos!((ce mi-as dori acum sa faca la fel)),,desi ii certam ei nu bagau de seama, alergau si la plecare la scoala, amandoi, imi spuneau,,, -Sarut mana mami! -Larevedere! Eu le raspundeam , incruntand din sprancene;; -Sa fiti cuminti la scoala!! La intoarcere, seara , de la serviciu mai repede, ii pandeam, pe drum,, ei se jucau afara cu mingea, in genunchi, in praf, aveau ciorapii rupti, , furioasa, i-am certat, i-am criticat si umilit, fata de prietenii de joaca,ordonandu-le sa plece in fata mea acasa! Ajunsi acasa repede s-au spalat au mancat apoi sfiosi, cu un aer nenorocit, s-au strecurat sfiosi in camera mea unde coseam la masina, , am ridicat ochii la ei, intrebandu-i:: -Ce este??!! B) B) -Ce vreti???!! B) B) Atunci ei n-au zis nici unul nimic, ,dar; intr-un elan, irezistibil au alergat amandoi , catre mine si s-au aruncat in bratele mele, si-au aruncat amandoi bratele in jurul gatului meu, cu aceea dragoste eterna, pe care bunul Dumnezeu, a inflorit-o in inimile lor de copilasi, pe care inima, raceala mea n-a putut-o impietri!! :( Apoi au alergat in camera lor ,eu le-am auzit piciorusele goale, alergand prin casa! Ei bine, eu atunci mi-am lasat lucrul, balta, m-a cuprins o frica, teribila!m-am gandit, ce a facut din mine, ;;mania criticii;; si-a mustrarilor!! O mama ;;morocanoasa;;! Ii pedepseam desi erau;;doar niste ;copii nazdravani; Mie nu-mi lipsea iubirea lor dar, eu, asteptam;;prea multe de la tineretea lor!! Sa judecam , dupa exemplul anilor mei. La ei era atata, ;generozitate;, noblete; si loialitate in sufletele lor curate, Inimioara lor era vasta, ca si aurora care;urca de sub coline! : Mai ales atunci cand faceau nazdravanii, ii mai ;;altoiam; cu o palmuta, iar ei veneau pe rand si-mi spuneau;; -Mami, va iubim;;! Atunci gandindu-ma, acum la fel nu-mi doresc decat; elanul lor spontan ,pt, a avea o seara buna, ,, cu liniste si bucurii! Apoi seara am ingenunchiat ,plina de remuscari, langa paturile lor. M-am gandit, ca; am gresit enorm! Tratandu-mi copiii, ca pe oamenii maturi! I=am privit in patul lor si mi-am spus; -- Stiu bine, puii mei ca; voi sunteti;; doar niste copii! Abia ieri erau in bratele mele, cu capul aplecat pe ;umarul ;meu, Atunci erau ;doar copii, iar eu ,,am asteptat prea mult de la ei! Prea mult atunci,,pentru fragejimea lor de copii! Azi as dori sa se-toarca acele zile,, Copiii mei au crescut, sunt barbati cu copii si sunt mai ;;toleranti;; decat mine cu ai lor copii! PARINTI, TRATATI-VA COPIII CUM TREBUIE! Maria pensionara.

;) Ce sa spun am foarte foarte multe amintiri:)voi incerca sa insiri cateva:)....acum de curand ne jucam fazan cu niste prieteni la care era un baiat care nu prea stia ce sa zica si trebuia sa facem un cavand cu p, prietena mea ia soptit papadie iar el mandru a sarit si a spus prapadie:))...pe noi ne-a amuzatfoarte tare faza.:) Alceva...coboram de la cabana Prislop din Muntii Apuseni si mancam seminte...eram atata de concentrata asupra seminteleo incat mam impiedicat de o creanga si am cam cazut:) :whistle: