Concursuri verze.ro - Concursuri

Sau Kum fu la konkurs

Ufff, am tot asteptat sa fie altul primul, dar cum lumea vad ca nu da navala, ete c-o facui eu. Deci, despre concurs: de ce s-a întâmplat, cine e de vina, cum putea fi prevenit...

În primul rând, sper ca toata tevatura asta sa fi folosit tuturor: celor care-au câstigat le-a gâdilat orgoliul, cei care n-au luat chiar locurile fruntase, poate se ambitioneaza si data viitoare, cine stie... eu unul am vazut si poze interesante, prietenii s-au format, relatii s-au racit, imperii au cazut...

Acum, ceea ce sper c-a înteles toata lumea, a fost ca toata povestea asta a fost una de subiectivitate si viziuni personale. Adica, daca mie unul mi-a placut ceva, nu înseamna ca toti trebuie sa fie de acord cu parerea mea.

Si indiferent de care parte a câmpului de lupta ne-am aflat (concurenti, votanti, juriu, etc – nu vorbesc de cei care si-au dorit cu disperare un trepied sau un carnetel sau orice alt premiu, ma refer la cei câtiva care chiar au stiut sa se joace jocul asta), totul s-a rezumat la scânteia care s-a aprins undeva în spatele cerebelului când am vazut o poza. Sau care nu s-a aprins. Sper ca am reusit sa ma exprim destul de incoerent.

Acum, sa vedem câti dintre participanti or sa-mi aprinda o lumânare la „Morti” dupa ce dezvalui niste îngrozitoare adevaruri despre cei care s-au calificat în finala, alesi de (în)jurati.

Batrânul si marea, iar mi-a parut oarecum rau de ea, dar lumea trebuie sa înteleaga ca regulile au fost facute pentru toti. O încadrare putin mai larga de la început, îndreptata si cu niste mici ajustari si iesea ceva tare frumos.

Child’s play al lui Istrate, iar a fost una dintre cele care mi-au placut. Ea si cu Leo al lui Irishdream. Am io o pasiune pentru copii :D. Si de ce sa nu recunosc, ca amândoua spun ceva, oarecum în opozitie: baietelul e trist, iar fetita îsi trage rasuflarea în timpul unui meci de tenis. Sau cel putin asta înteleg eu. Din nou, o mica remarca privind încadrarea, ca restul se pot rezolva pe parcurs.

Crepuscularul lui Irishdream, iar, mi s-a parut ... different. Nu e vorba neaparat de Turn, dar mi s-a luat sa vad poze din acelasi loc, facute cam în acelasi timp. Poza asta e o briza de aer proaspat. Bravo.

Câstigatoarea de la juriu, cu al ei rasarit, merita mai multe cuvinte de lauda. În primul rând, ca s-a trezit sa prinda rasaritul. Sau ca n-a dormit în noaptea precedenta – tot dracul ala e. În al doilea rând, pentru aparatul folosit, exact acelasi vârf de gama ca si al meu, ceea ce demonstreaza ca nu scula conteaza, ci ce stii sa faci cu ea. Alooo, acolo în spate, la aparatele foto ma gândeam, e clar?! Din nou, as sugera mici retusuri, cum ar fi taierea din cadru a copacului din stânga.

Poza aia cu barcuta, e una din putinele dupa care chiar mi-a parut rau. Am eu asa o afinitate pentru navigatie, si aia m-a gâdilat placut, atât prin feeling, cât si prin compozitie. E banal de simpla, ceea ce-o face mult mai atragatoare.

Newsted a reusit si el sa ma impresioneze prin ceva aparent banal, dar care gâdila placut la privire. Din nou, nu conteaza cu ce tragi, ci ceea ce stii sa faci cu ce-ai în mâna. Offff, iar trebui sa va aduc aminte de ce discutam aici?! Newsted, tata, brava. Am vazut multe chestii misto pe blogul-situl tau. Se vede ca o faci cu pasiune. Tine-o tot asa. Si loveste-ne cu textul ala despre prelucrare, ca sa am si eu cu cine sa ma dialectizez :)).

Iar, niste creatii simple dar declansatoare de senzatii placute, au fost cea cu picaturile, a Anaidei, si Silence. Pe mine, unul, m-au facut sa apreciez faptul ca sunt destui oameni care au viziune, si rumega nitel o idee, înainte de-a apasa pe buton. Brava, baieti. Capu’ sus si lumina buna.

Iar, ceva sugestiv a fost Venetia a ancai fred (cred ca asa e corect, pentru ca ancafred-ei suna cam aiurea, nu?). Pe mine m-a dus cu gândul la balurile mascate renascentiste si atmosfera aia festiva de atunci.

Cam atât despre poze, ar mai fi destule de zis, dar word-ul meu îmi zice ca a obosit si vrea sa doarma, asa ca trebuie sa ma grabesc. Îmi pare rau ca lumea n-a luat concursul asta ca pe ceva constructiv. Da, o întrecere, dar care sa ne scoata în evidenta lacunele din segmentul respectiv – în cazul asta, tehnica foto.

Eu unul am iesit destul de câstigat din toata povestea asta. Adica am furat câteva idei de-a dreptul interesante legate de compozitie, am „cunoscut” niste oameni de calitate, orgoliul meu artistic a fost gâdilat de mai avea putin si dedea pe dinafara...

Voi...? Cu ce v-ati ales din toata povestea asta?

PS: Red, stiu ca suna a cliseu, stiu ca poate o sa crezi cu totul altceva decât vreau eu sa spun, dar îmi plec capul în fata ta. Pentru pasiunea de care-ai dat dovada, pentru faptul ca ai stiut sa iesi cu bine din toate situatiile alea în care a trebuit sa iei niste decizii grele, si pentru cum administrezi situl. Respectele mele.

Pe Teuton il mai puteti citi si aici.