Divertisment - Evenimente

Crestinii ortodocsi si cei romano-catolici ii sarbatoresc la data de 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena.

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 272/274 – d. mai 337), cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost imparat roman intre 306 si 337, devenind conducator al intregului Imperiu Roman dupa infrangerea lui Maxentiu si a lui Liciniu.

Initial, religia sa era pagana – tinand cultul sincretist al soarelui - Sol invictus, introdus de imparatul Aurelian. Insa pasii pe care i-a urmat pana la imbratisarea religiei crestine au fost deosebit de insemnati.Constantin stia insa prea bine ca mare parte dintre supusi erau de credinta crestina, astfel ca indata ce a ajuns la putere a dat ordine sa ia sfarsit persecutiile crestinilor in teritoriile sale.

Mai mult, in toamna anului 312, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a zarit pe cer, in plina zi, o cruce stralucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscriptia : “in hoc signo vinces” – “prin acest semn vei birui”; iar pe timpul noptii i s-a aratat in vis insusi Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerandu-i sa puna acest semn sfant pe steagurile soldatilor sai, urmand sa fie protector in focurile bataliei;.

Constantin asa a procedat si l-a infrant in lupta pe Maxentiu – cel care avusese o armata mult mai numeroasa. De altfel, pe Arcul de Triumf al lui Constantin aflat la Roma, este inscriptionat “instinctu divinitatis” – “prin inspiratie divina”.

Astfel, in anul urmator izbandei sale, Constantin, alaturi de Liciniu, da Edictul de la Milan (313) – iar din religie persecutata crestinismul devine religie permisa si chiar protejata, dupa cum vor arata si actele ulterioare.

Prin acest edict se recunoaste in stat religia crestina, clerul crestin este scutit de obligatia costisitoare a functiunilor municipale, a anumitor impozite, se acorda subventii, se acorda dreptul de a primi donatii, sunt inlaturate din legile penale acele pedepse care nu erau conforme spiritului crestin – rastignirea, stigmatizarea, zdrobirea picioarelor. Mai apoi, in 321 Constantin cel Mare a consacrat ca zi de repaus in Imperiu Duminica - sarbatoarea odihnei saptamanale a crestinilor.

Un alt lucru de o deosebita importanta savarsit de Constantin l-a reprezentat decizia de a parasi Roma cea pagana , restaurand orasul Byzantion, de pe Bosfor, si a-l transforma intr-o capitala maiestuasa a Imperiului.

Acesta a primit numele de Constantinopol – orasul lui Constantin, devenind un centru al crestinismului, resedinta de patriarh, avand dimensiuni comparabile cu cele ale Romei ori Alexandriei, mostenind institutiile politice ale vechii Rome precum si traditiile culturale ale Rasaritului grec. Constantin a purces si la ridicarea a doua marete biserici – Hagia Sophia (Sfanta Intelepciune) si Hagia Eirene (Sfanta Pace), iar la 11 mai 330 au avut loc festivitatile de inaugurare a Constantinopolului drept noua capitala a Imperiului Roman – eveniment anuntat lumii intregi si prin monedele batute in acel an.

Imparatul Constantin a mai luat inca o masura de importanta istorica pentru linistea Bisericii crestine – convocarea celui dintai Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. Aici a fost enuntata si recunoscuta ideea ca Fiul lui Dumnezeu este de aceeasi fiinta cu Tatal si din veci cu El, a fost stabilita o prima formulare a Simbolului de credinta – Crezul, precum si o prima regula pentru calcularea datei Pastilor, si au mai fost adoptate si o serie de canoane necesare disciplinei bisericesti.

Insa Constantin s-a botezat abia pe patul de moarte, murind la scurta vreme dupa aceea – pe 22 mai 337, in Duminica Rusaliilor, fiind inmormantat cu mult fast in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol –ctitoria sa. Iar pentru faptele sale si remarcabila contributie adusa crestinismului, Biserica Ortodoxa l-a pretuit deosebit, punandu-l in randul Sfintilor si numindu-l “Cel intocmai cu Apostolii”.

Imparateasa Elena – Flavia Iulia Helena (c.248 - 329) a fost casatorita cu generalul roman Constantinius Chlorus, fiind mama Imparatului Sfantului Constantin cel Mare, si a fost o femeie deosebit de credincioasa si cunoscuta pentru piosenia ei. 

Sotul ei divorteaza de ea, la indemnul imparatului Diocletian, in anul 293 , pentru a se putea casatori cu Teodora, fiica vitrega a lui Maximian . Elena insa nu s-a mai recasatorit, gasindu-si alinare in dreapta credinta si fiindu-i aproape fiului sau Constantin care a devenit mai apoi imparat al Imperiului Roman.

Imparateasa Elena a infaptuit pelerinajul in Palestina si in provinciile rasaritene, fiindu-i atribuite gasirea moastelor Sfintei Cruci a lui Hristos si aflarea ramasitelor celor trei magi.

Povestea descoperirii pe dealul Golgotei a crucii pe care a fost rasignit Mantuitorul a fost urmatoarea : dupa multe cercetari si in urma sapaturilor au fost gasite trei cruci, o scandura cu inscriptia lui Pilat si cele patru piroane care strapunsesera corpul Domnului; pentru a se putea afla care dintre cele trei era adevarata cruce pe care a fost ratignit Hristos au fost atinse de trupul unui om mort ce urma sa fie ingropat, iar acesta a inviat in momentul atingerii de Crucea Domnului.

Imparateasa Elena a ridicat Biserica Sfantului Mormant si a zidit mai multe lacasuri sfinte, pe care le-a infrumusetat cu podoabe si le-a oferit numeroase bogatii, i-a ajutat pe cei nevoiasi si pe orfani, revenind apoi la Constantinopol si aducand o parte din lemnul Sfintei Cruci.

***

Numele de Constantin este de origine latina si provine de la constans, constatis – insemnand “constant”, “neclintit”, “stabil”, “ferm”.

Numele de Elena este de origine greaca si unii specialisti considera ca provine de la gr. helane - insemnand “torta”, “faclie”, chiar “foc sacru” , iar altii de la gr. hele – “lumina arzatoare a soarelui” – “raza de soare”.

Asadar, tuturor celor care poarta numele Sfintilor Imparati Constantin si Elena - un cald La Multi Ani , cu noroc si multa fericire!