Divertisment - Filme

Daca nu ne-a luat dracu' in august 2008, nu ne-a luat la lansarea minunatiei de film din titlu inseamna ca nu ne mai ia deloc. Stam si asteptam sa vina incalzirea globala, poate atunci sa mai avem vreo sansa, pana una-alta il suportam pe Dan cel Maro.

Dupa ce-a narat el despre Doamna Hristos si s-a chinuit sa dezbata viata sexuala a lui Iisus, Dan Maro se apuca sa scrie despre stiinta.

Din delirul inzestratului autor aparu inca o carte intitulata "Ingeri si Demoni" - mult mai proasta decat "Codul lui da Vinci", asta daca va puteti inchipui.

Evident ambele carti mentionate rezulta din activitatea sa cerebrala bineuronala dupa ce-a lecturat "Pendului lui Foucault" al lui Umberto Eco, si s-a gandit sa copieze doua capitole, sa insereze o urmarire si-o alergatura si gata s-au facut 2 carti cu 500 de pagini. Vorba lu' Dinica in Filantropica "Te-am pacalit, ti-am luat banii!".Ca si cum nu era suficienta infestarea literara, holiudu' s-a gandit sa faca si film sa imi polueze si Foveea Centralis cu aceleasi tampenii.

No si bine, ma duc sa ma uit si eu bunaoara la comedii, sa vaz cu ce dracie de film mi-a imbogatit cultura acelasi Ron Howard (care facu si Codu').

Toata lumea din sala vorbea despre jtiinta si despre draci baltati inainte sa inceapa filmu' ca eram complexata inca din timpul reclamelor. Am observat ca toate reclamele erau la alcool, data viitoare propun verzelor sa-mi sponsorizeze alcoolul pe care-l voi consuma in timpul sau dupa vizionarea marilor productii.

Erau acolo oamenii de stiinta in halate si ciocneau niste geheme de lumina adica particulele, urmand ca dupa ciocnire sa obtina antimateria - o chestiune albastra care bazdacaie nebunatica. Ei, oamenii de la CERN academicieni-doctori-ingineri pastrau smacu asta albastru in borcane. Un scelerat cu o furgoneta fura un borcan de antimaterie.

In acelasi timp cu mirificul experiment, moare papa si se fac alegeri doar ca acelasi oligofren cu furgoneta fura si candidatii la functia de papa. Sper ca n-ati cazut pe spate inca, mai am de povestit ca astea-s abia primele 3 minute de film.

Avand in vedere grozaviile enuntate pana acum, este chemat profesorul Robert Landgon tocmai de la Harvard sa rezolve problema, la fel de penibil cum l-a rezolvat si pe da Vinci. Acum puteti sa cadeti pe spate de plezir, doar sa va dati cu ceva apa pe fata, ca mai am de zis.

Robert Langdon e acelasi nene care se facu de ras cand cu Sagreal, Sangraal, e un nene plictisitor care si cand vede o omida vede simboluri de nemurire si religie.

Un important element al filmului il constituie o foaie de hartie pe care scrie Illuminati, asa incat sa se vada la fel cand o citesti din picioare sau stand in cap. Foaia asta a fost aratata de cel putin 15 ori in film intoarsa pe toate partile. S-au distribuit tricouri cu scrisul ala, si eu o sa mi-l si tatuez pe frunte in semn de respect.

Se face ca Iluminatii astia erau oameni de stiinta, si ei erau impotriva bisericii considerand-o responsabila cu spalarea creierului lui Galilei sau alte tampenii de genul asta.

Profesorul Langdon care scrisese o carte despre iluminatii astia, insotit de o fiziciana cu tocuri de 5 (aici as vrea sa cadeti putin pe spate, multumesc) alearga prin tot Vaticanu' sa caute niste statui care arata cu degetu' (lucru deloc frumos!) catre locul unde exista borcanul cu antimaterie. Fiziciana cu tocuri de 5 este frecvent apelata cu Dr Fleasca (am uitat cum o cheama, si nici nu mai conteaza), si se uda cand spune cuvintele: antimaterie si vacuum.

Finalul filmului este pe cat de plictisitor, pe atat de previzibil, cu un twist la fel de plictisitor; asa ca ce ramane de inteles este ca: ala angelic, frumos si cu gropita in barbie a salvat omenirea si s-a auto-sinucis el insusi de unul singur, ca era negru-n ceru' gurii. Dupa ce antimateria a explodat in cer, s-a facu graura in cer si se vedea nemurirea si absolutul in bleu-verzui si mov.

O alta idee de baza a filmului (filmul are doar idei de baza), una din multele revelatii prezentate este ca stiinta si religia nu sunt dusmani; ele se completeaza una pe cealalta, ajutand la cunoasterea originiilor universului. Aceasta este, dupa cum va inchipuiati o idee nou-nouta, nemaiauzita, nemaigandita de nimeni pana acum. Si fiind practic o noutate, a fost repetata de 15 ori in film; daca n-ati priceput aluzii este spusa mot-a-mot la sfarsit, sa priceapa si telespectatorii cu televizoare alb-negru.

Dincolo de cretinismul abisal al subiectului, Ron Howard incearca sa faca filmul si mai insuportabil astfel ca fiecare dezlegare de rebus este subliniata de un joc de camere, un fel de ta-na!. Alergatura prin oras este insotita de o coloana sonora grava, cu tobe si cu tot felul de soprane, mezzo-soprane, cantatoare si degraba-tipatoare sa accentueze momentul si sa nu ma lase sa dorm si eu.

Personajele sunt impaiate, ca si-n Cod unde nici Audrey Tatou cat de talentata e ea n-a facut mare lucru, ca n-a avut din ce si cu ce.

Dupa vizionarea peliculei de 2 ore si ceva, am ramas cu cateva informatii vitale pentru mine, si vi le impartasesc: Tom Hanks se duce la solar, papa avea pantofi rosii, paznicii de la Vatican sunt nemti, usile de la Vatican au chei de aur, sau macar aurite.

Ma apuc de baut, ca Danut Maro mai are inca vreo 3 carti una mai idioata ca cealalta, Codul lui da Vinci fiind creatia lui suprema.

Floyd are blog de filme aici.