Divertisment - Filme

De la Baz Luhrmann, producatorul si regizorul filmelor adolescentine “Romeo si Julieta” si “Moulin Rouge” am fi asteptat probabil un musical usor, fara pretentii.

Filmul are la baza povestea pretioasei Lady Sarah Ashley (Nicole Kidman) care, impinsa de gelozie vrea sa puna capat calatoriilor sotului sau in Australia, unde acesta detinea o mosie si o cireada de vaci. Un sir de intamplari o aduc in situatia de stapana a mosiei. Cum este de asteptat, Kidman este insotita de “The Drover” (Hugh Jackman) o bruta care nu stie a se purta cu femeile, si car sfideaza tanara domnita. In finalul indepartat, Kidman din femeia fragila devine puternica si cat se poate de artificiala, tare ca piatra, iute ca sageata.

Povestea ar avea destule ingrediente pentru a fi interesanta: tanara vaduva care ‘mana’ o cireada de vaci prin desert pentru a o imbarca pre vanzare, conflictul cu vecinii, rasismele legate de aborigenii din zona, al Doilea Razboi Mondial care sta sa apara. Totusi este liniara, simpla si bine impanata cu clisee. De la vaitatul mimozic al unei Lady scortoase pierduta pe drumurile de tara, pana la muschii frumos bronzati ai lui Jackman imbaiati ostentativ, spre a impresiona cuconetul spectator. Este usor de intuit ca cei doi se implica mai mult decat o cere situatia, si este din nou evident cursul povestii lor. Orice spectator, s-ar fi asteptat ca filmul sa se termine cu imbarcarea vacilor pe vapor, momentul fiind prezentat ca un deznodamant. Si se si termina!
Finalul a fost cel al povestii, filmul insa a continuat fara rost, intr-o plictiseala sinistra inca o ora si jumatate. Au mai existat momente care semnalizau sfarsitul, dar nu, filmul nu se vrea sfarsit, rezista eroic.! Momentele menite sa smulga lacrimi, cand Jackman plangea cu tricoul ud sarmanul, m-au debusolat total fiind singurul element imprevizibil al filmului.

Multe cadre sunt de-a dreptul amuzante, unele amintind de efectele speciale ale anilor 50. Totusi se remarca imaginea buna si peisajele. Coloana sonora nici ea nu exceleaza, avand ca laitmotiv “Somewhere over the rainbow”, repetat inutil si destul de des reusind sa devina enervant. Insa este melodia salvatoare, care se aude de peste mari si tari, salveaza vieti smulge lacrimi. Din nou am gresit , crezand ca este sfarsitul, dar n-a fost sa fie. Dupa aproape trei ore pe scaun, filmul s-a terminat, cu solutionarea evidenta si a celui mai mic conflict prezentat Genericul se scurge avand ca fundal versurile lui Luhrmann pe muzica lui Elton John. In sfarsit, am invins!

Floyd are blog de filme aici.