Divertisment - Filme

Cred ca Danny Boyle  (“Trainspotting”, “28 Days Later", "Sunshine") e superstitios si  a auzit de superstitia  conform careia daca ai calcat accidental intr-un chelcashoz vei avea noroc. Si uite ca l-a bagat pe micutul indian in ditamai haznaua si-a luat Oscarul.  

“Vagabondul  milionar” nu este nici pe departe un film iesit din comun cum spun cunoscatorii de film,  dar este impresionant, dinamic si  sincer. Este un film care se autoironizeaza, si in peisajul filmelor anului 2009 care contine o biografie a unui politician, o mica poveste despre holocaust, Forrest Gump sau diverse filme de familie este usor sa se remarce ca fiind bun.

Povestea are la baza subiectul cartii “Q & A” de Vikas Swarup, iar scenaristul Simone Beaufoy (“Full Monty”) a incercat sa pastreze esentialul in film. Povestea insasi este simpla si frumoasa, uneori cusuta cu ata alba, dar alta este esenta filmului nu faptul ca intrebarile s-au nimerit sa fie fix cele al caror raspuns il stia.  Din pacate oamenii mereu vor cauta explicatii si acolo unde ele nu exista si vor folosi superficialitatea si prejudecatile societatii in care traim ca argumente impotriva oricui iese din tipare.  

In sinea lui,  filmul nu exceleaza la niciun capitol; nu-i o mica bijuterie slefuita care sa-ti ia ochii, insa are un ceva aparte, poate decorurile, poate coloana sonora remarcabila. Este de fapt un amestec de Bollywood cu Hollywood, in care toti mor sau sunt schiloditi, mai putin personajele principale. Scenele scurte de tortura sau violenta sunt gratios asezonate cu un sufleu romantic, astfel incat produsul final arata ca o struto-camila undeva intre “City of God” amestecat cu “Moulin Rouge”.  Insa amestecul nu este brutal si nici fortat, si in asta consta farmecul filmului. Nu contine elemente inutile, doar pentru a impana filmul sa umple doua ore. Nu cere lacrimi si nici nu vrea sa impresioneze prin clisee de umplut batiste. Este un film corect si cu personalitate, care nu se vrea mai mult decat este si care te gadila in mod placut pe la simturi.

Ma duc  sa caut o hazna sa ma cufund, poate poate iau si eu un Oscar, sa i-l dau lui Mickey Rourke, evident.