Divertisment - Filme

Dupa incursiunea in mintea barbatilor din “Annie Hall” si dupa joaca cu moralitatea, principiile si dragostea din “Match Point”, Woody Allen ne arata din nou culisele unor relatii in “Vicky Cristina Barcelona”.

Oare orice relatie are, la un moment dat, nevoie de un catalizator?

Recunosc faptul ca dupa vizionare m-am gandit destul de mult la un three-some cu Javier Bradem, Penelope Cruz si Scarlett Johansson. Si cum Scarlett pleaca din triumvirat, nu pot decat sa sper.

Intalnirea cu el, si cele cateva zile impreuna vor schimba oarecum dinamica grupului, si va avea efecte asupra ambelor protagoniste. Totul devine cu atat mai interesant cu cat stim inca de la inceputul filmului parerile celor doua despre relatii si dragoste, cand stim diferentele dintre ele, stim inca de la inceput ce vrea fiecare si ce principii are.

Apoi o relatie gaunoasa, care are nevoie de un catalizator, si aici din nou imi imaginez Bardem, Penelope Cruz si Scarlett (si astept preselectia pentru inlocuitoarea lui Scarlett), unde lucrurile nu merg bine si normal decat in prezenta Cristinei, care decide ca nu poate face fata acelui fel de viata.

Interesant este cum in prima jumatate a filmului Maria-Elena (Penelope Cruz) este prezenta in dialog, personajul facandu-si aparitia abia la jumatatea filmului, urmand ca treptat sa intelegem de ce este atat de des pomenita.

Aceste aspecte sunt prezentate prin dialogul ‘ascutit’ , un element obisnuit in filmele lui Woody Allen. Replicile inteligente si un umor subtil sunt un mod perfect de a cosmetiza unele lucruri care probabil ar parea dure sau incomode.

Imaginea filmului este de asemenea foarte importanta si foarte buna, mai ales pentru Woody Allen. Atmosfera torida a verei catalune, detaliile si peisajele si decorurile, desi par scoase din vederi, nu sunt clisee, si nici nu sunt fortate. Si doar fac filmul sa fie un film ‘varatic’ si usor cum a fost caracterizat de unii critici.

Desi are mesaje destul de complexe si este o examinare a diferitelor tipuri de relatii, filmul nu este greu si nici nu are pretentii de film ‘moralicesc’. Nu da lectii, cel putin nu arata nimic cu degetul, fiecare isi extrage mesajul care crede ca ar fi important. Eu ,de exemplu, am inteles ca este foarte bine sa locuiesti cu Bardem si Cruz. E bine, nu?

Floyd are blog de filme aici.