Sarutul cel mai emblematic al istoriei

Pe 14 august 1945, mii de oameni s-au imbratisat in piata Times Square din New York cu ocazia victoriei asupra Japoniei.

Dar doi dintre ei, un marinar si o asistenta, s-au sarutat si au devenit imaginea evenimentului istoric. Mai mult de zece barbati au pretins ca ei ar fi fost marinarul din fotografia lui Alfred Eisenstaedt, dar nici pana in ziua de azi nu se stie exact cine erau cele doua persoane.

Din intamplare un alt fotograf, Victor Jorgensen, a fotografiat acelasi sarut, dar dintr-un unghi diferit, uitand si el sa ii intrebe pe protagonisti numele lor.

A doua zi versiunea lui Jorgensen a aparut in New York Times, dar, fiind un fotograf militar, nu avea drepturi de autor. Asa ca in timp ce Eisenstaedt primea recunoastere nationala pentru fotografia sa, Jorgensen a primit o copie a ziarului sa si-o puna la colectia personala.

Citeşte mai mult: Cele mai importante saruturi din istorie

Fetele nu sunt atat  de greu de citit cum crede majoritatea barbatilor. Nimeni nu poate spune ceea ce-si doresc cu adevarat (nici macar ele nu stiu), dar se poate ghici ce nu-si doresc.

 Exista cateva tipuri de barbati pe care fetele ii dispretuiesc. Acestea sunt:

1. Loser-ul

Stiti ce vreau sa spun aici. Tipul care n-are nici o personalitate, nici o experienta, prost imbracat, moale in exprimare si probabil, dependent de internet.  Un tip ca asta nu-are trecere la femei.

2. Zgarcitul

Unii sunt de-a dreptul  scartari. Mai tineti minte tipul care a vrut sa-mi ia ciocolata calda in loc de cappuccino ca-i mai ieftina?

Citeşte mai mult: Barbati de evitat

Deci, tot pe când eram la mama fată, am cunoscut o amică. Prietenă de prietenă de soră. Eu nu aveam prea multe în comun cu ea. Doar cu grupul soră-mii. Că fiind bodyguardul de serviciu al soră-mii (job necesar pentru perechea imensă de ţâţe pe care o avea la 14 ani şi având în vedere anturajul şcolii frecventate) adeseori îmi petreceam timpul cu grupul ei de pretene. Fiind mai mare, nu-mi permiteam să mă dau la niciuna din fete. Obişnuit numai cu fete mai în vârstă ca mine, fetiţele alea erau ca surorile pentru mine. Râdeam, glumeam, dar nu puneam mâna....

Dar uite că pretenele soră-mii mai aveau şi ele verişoare, pretene, surori, etc., care din când în când mai frecventau grupul ăsta de minore. Şi iaca M, o “bătrânică” la vreo 25 de ani, nu-ş’ ce treabă avea ea cu fetele mele de începuse să apară zilnic. A fost uşor integrată în grup pentru că era urâţică şi nu prezenta pericol de concurenţă pentru macho-puştanii de la şcoală. Faţa ei era plină de nu ştiu ce bubiţe, din cauza unui tratament cosmetic nereuşit. Corpul, super ok, dar cine se uita pe vremea aia la corp, când orice era umed era mană cerească pentru a o înlocui pe Doamna Dreaptă.

Citeşte mai mult: Si femeile urate stiu sa....

 Pe vremea când eram la mama fată, se făcu o întâmplare să mă întâlnesc la Costineşti cu un grup de yoghini. Nu ştiu cum naiba m-am împrietenit cu ei. Băieţi buni, fete drăguţe... da, cred că de băieţi buni. Majoritatea erau din toată ţara, dar se cunoşteau de ani de zile. Numai două fete stăteau în Bucureşti, venite de la Bacău, studente pe la Istorie şi nu mai ştiu ce. Erau surori. M. si G.

M. era draguţă foc. Picioare superbe, adică. Dar era mai morocănoasă aşa de fel. Tot timpul se văita că îi curge o ureche. Umbla mereu cu picături după ea, până şi la masă când mânca orez stătea cu capul într-o parte ca să-i stea picăturile unde trebuie. Drăguţă drăguţă, dar nu zâmbea.

În schimb sor-sa, G., era toată un zâmbet. Gură largă, dinţi frumoşi, un cur bine format, picioare aşa mai solide un pic, dar nu urâte. Stilul de vampă, un pic roşcăţică, dar nu roşcovană, şatenă castaniu aşa, avea un fel de a-şi da părul într-o parte de mamă mamă.