Dragoste si sex - Dragoste

Va povesteam despre Lisabona aici si am ramas datoare cu o continuare.

 In prima seara, dupa ce am platit nota de plata infima, in receptie la hotel, ne saluta Jose. E fratele receptionerei guralive, in vizita si cu chef de vorba. Cum se face ca toata lumea urca in camere, afara de mine?!

Jose imi explica intai si-ntai cum i se pronunta numele corect si ma pune sa repet pana e multumit de rezultat. Asadar, se zice “joze” in transcriere fonetica aproximativa. S-apoi ma ia la chestionat despre ce-am vazut si ce ne-a placut si unde vrem sa mai mergem. Ii marturisesc ca vreau sa vad oceanul si imi explica in amanunt cum se poate ajunge extrem de simplu la Sintra cu trenul si de acolo cu-n autobus pana la ocean in  Cabo da Roca sau orice alta statiune litorala.

-    Obrigada! Si dau sa ma retrag .

-    Da’ n-ai de gand sa mergi si la fado? ma intreaba cu ochi sclipitori.

-    Ha?! fac eu luata prin surprindere.

-    Da, adica intr-un local unde se asculta fado.

-    Pai, am auzit ca-i fain dar si scump… si ma intreb daca o sa-mi recomande carciuma vreunui prieten.

-    A, nu-i adevarat! Venire con me, signora? – cand vrea sa fie extrem de convingator o da pe italiana. Altfel, se exprima binisor in engleza. Se uita la mine cu figura serioasa si doar ochii ii sclipesc cand imi explica ca ma duce el unde se canta cel mai frumos fado de vineri seara. Privesc indecisa spre receptionera, ca spre un arbitru. Ea da din cap incurajator.

-    Ma duc in camera – zic, inclinand spre o seara linistita – si cobor in 5 minute! – ma aud apoi strigand de pe scari…

Peste un sfert de ora, luam stradutele din nou la pas, alaturi de Jose. Tot drumul mi-a impuiat capul, facand pe ghidul in engleza, in italiana si chiar in portugheza cand i se parea ca trebuie intarita cate o idée.

In Bairro Alto ne-am strecurat prin multimea de turisti gura-casca voiosi si am intrat brusc printr-un gang pavoazat cu reclame colorate intr-o crasma-cafenea.

Designul lasa de dorit, nici ambientul nu era cine stie ce. M-am uitat dojenitor si dezumflata spre Jose. El zambea impaciuitor “Wait, wait, you will like this!” Aha, zic.

Lume multa pe la mese, pe la tejgheaua barului, zumzet si lumina chioara. Ma asez la o mescioara, pe locul indicat si astept. Jose vine incantat cu doua pahare si zice ca vom bea vin, face el cinste si se tot invarte ca un curcan mandru. Zau, daca-l inteleg de ce-i asa incantat. In fine, apare si chelnerul batraior cu o carafa de vin si cateva vorbe de bunvenit. Incep sa se auda instrumente muzicale stinghere.

Ma uit spre mini-scena unde ar putea avea loc reprezentatia, adica un colt mai spatios, si vad cea mai urata femeie portugheza in viata. Asta a fost primul gand. Are 40 kg daca tine 2 caramizi in maini, e mica si neagra, cu o figura masculina si aspra. E imbracata fara noima si nu arata a show-woman nicicum. Cand muzica incepe sa se inchege intr-o melodie, ia microfonul si fata i se destinde, de parca i-ar fi cazut o masca. Zambeste pentru ea si incepe sa cante.

De-aici incolo, timpul s-a dilatat si totul in jur si-a pierdut sensul si forma. Vocea a iesit atat de neasteptat si de straniu din fiinta cu microfon, incat parea un playback absurd. Dar ea canta si se insufletea sub ochii mei mariti, cat cepele probabil. Muzica era indecent de directa si simpla, te lovea in timpane si-n piept si parca-ti spargea un invelis protector, lasandu-te gol in vazul lumii. Cand ridica tonul si melodia vibra, cand imi prindeam privirea de chipul concentrat, simteam ca stau cu sufletul atarnat in afara si sunetele mi-l sfredelesc si-l fac sita, s-apoi bucatele, fulgi, praf in cele din urma.

Cantareata se transformase complet. Trupul sfrijit si rigid era acum suplu si flexibil. Ochii si fruntea straluceau iar restul fetei era numai gura voluptoasa din care cantecul iesea cand soptit, cand strigat de moarte. Sau de jale, sau de furie, sau de iubire, sau de dor.

Nu stiu cat timp a cantat. La un moment dat totusi ne-a multumit si-a iesit ca o umbra. N-am avut putere nici sa aplaud. Am plecat muta. Nu c-as avea vreo fluenta deosebita in general, dar atunci nici doua vorbe nu puteam lega. Ma mai uitam nauca la Jose si el radea fericit de parca-i iesisera numerele la loto.

-    Femeia asta… am ingaimat

-    Canta bine, e foarte buna, celebra aproape.

Imi spunea diverse chestii despre ea si ma ghida prin multime, impingandu-ma de colo-colo.

-    Ti-a placut, nu? Am vazut ca ai ascultat atenta…

-    Hmm, atenta?! Spune-mi daca mai canta si maine, te rog.

-    Da, canta si maine,dar… eu sunt ocupat pana la 10 seara! zice el de colo… O vedem mai tarziu, in alt local. Vrei?

De pe umarul drept un ingeras mic imi spune sa vin cu toata gasca a doua zi la aceeasi ora; de pe umarul stang, un dracusor, plesnind din codita imi sopteste sa merg cu Jose noaptea tarziu la alta reprezentatie.

-    Certo, Jose. Vengo con te domani sera! Spun zambind cu gura pana la urechi…

A doua zi v-am zis ca am fost sa vad Torre de Belem si Manastirea Jeronimo si ca n-am retinut mare lucru. De ce? Fiindca asteptam seara ca sa merg iarasi in Bairro Alto pentru fado…

Si seara a venit. Am coborat in hol pe la 10 nestiind exact de unde sa-l scot pe Jose. Marisa, la receptie vorbeste fara sa respire la telefon. Imi zambeste printre exclamatii si-mi face un semn cu mana sa astept. Asa ca sed, ce sa fac. Si ea vorbeste si gesticuleaza si vorbeste…

Uff, apare Jose! Mai-mai sa-i sar de gat, dar ma multumesc sa-i zambesc fericita. De data asta il observ mai bine. E brunet, evident, cu ochi negri ca smoala si tenul palid, neted. Nu e foarte inalt si nici solid. E ca un elf mai degraba, zvelt, mladiu, agil. S-a aranjat, miroase vag a parfum, are parul pieptanat pe spate, spre deosebire de seara dinainte cand umbla cu el valvoi. Parca ne-am duce la dans, la vreun bal, asa aratam – el dichisit si eu emotionata si nerabdatoare…

Ajungem. Localul este cu totul altceva, de data asta. E plin jumatate cu turisti, jumatate cu portughezi. Chelnerii spilcuiti, detaliile de bun gust si atmosfera usor pretentioasa imi spun ca aici déjà avem de-a face cu lumea buna. Vad tineri si foarte tineri, imbracati atent, fara jeansi, dar si perechi la varsta a treia, tinandu-se de maini peste masa.. Sunt si grupuri de turisti amestecati si oameni de afaceri cu iubite tinere si cochete. In centru sta grupata o mini orchestra si ingana o muzica ambientala, in asteptarea artistei. Pe noi ne asteapta o masa rezervata si zambetul incantat al barmanului, prieten cu Jose.

Ne umplem paharele cu vin si pana sa apucam sa mai schimbam vreo impresie, se face liniste si apare fadista. La prima vedere, face aceeasi impresie neplacuta de femeie urata si aspra, dar nu ma mai deranjeaza. Incepe. Declic. Lumea cunoscuta ramane undeva suspendata, iar prezentul inseamna doar eu si muzica ei. Ma izbeste din nou fara mila si ma dezbraca de carne si aparente. Raman hipnotizata si vibrez. In scurte momente de luciditate, ma jenez de oamenii dimprejur care stau martori la trairile mele prea intense si personale, dar ii uit repede si fascinata, ma conectez la spectacolul dat de farama de femeie.

Iarasi constat ca uratenia i-a disparut ca prin farmec si-mi pare cea mai senzuala fiinta intalnita. Arde precum o flacara vie, si-i simti caldura din fundul salii. Vocea ei e atat de vibranta incat loveste peretii ca limba unui clopot si se zvarcoleste prin incapere, smulgand bucati din noi. Ma mir ca nu vad sange peste tot. nu m-as mira ca toti sa cadem fara suflare atunci cand va tacea. Dar nu se intampla asta. Atunci cand incheie ultimul cantec, aplauzele tasnesc ca sagetile si-o tintuiesc minute bune in fata orchestrei. Zambeste modest, multumeste tuturor si dispare.

Ma regasesc stoarsa de puteri ca si cum eu as fi performat. Carafa de vin e goala pe masa, desi nu stiu cand mi-am umplut paharul si cum l-am dus la buze. Jose radiaza. Ne ridicam a plecare, iesim in aerul rece al noptii. Pe aleile intunecoase, ma ia de mana si incepe sa-mi povesteasca cu voce calda despre una, alta. Ne oprim intr-un scuar verde, cu panorama superba inspre tot orasul. Inca imi vibreaza in urechi glasul fadistei. De foarte aproape ochii lui Jose au intunecimi de iad si sclipire de ispita. Iar buzele sunt fierbinti si insinuante…