Deci, tot pe când eram la mama fată, am cunoscut o amică. Prietenă de prietenă de soră. Eu nu aveam prea multe în comun cu ea. Doar cu grupul soră-mii. Că fiind bodyguardul de serviciu al soră-mii (job necesar pentru perechea imensă de ţâţe pe care o avea la 14 ani şi având în vedere anturajul şcolii frecventate) adeseori îmi petreceam timpul cu grupul ei de pretene. Fiind mai mare, nu-mi permiteam să mă dau la niciuna din fete. Obişnuit numai cu fete mai în vârstă ca mine, fetiţele alea erau ca surorile pentru mine. Râdeam, glumeam, dar nu puneam mâna....

Dar uite că pretenele soră-mii mai aveau şi ele verişoare, pretene, surori, etc., care din când în când mai frecventau grupul ăsta de minore. Şi iaca M, o “bătrânică” la vreo 25 de ani, nu-ş’ ce treabă avea ea cu fetele mele de începuse să apară zilnic. A fost uşor integrată în grup pentru că era urâţică şi nu prezenta pericol de concurenţă pentru macho-puştanii de la şcoală. Faţa ei era plină de nu ştiu ce bubiţe, din cauza unui tratament cosmetic nereuşit. Corpul, super ok, dar cine se uita pe vremea aia la corp, când orice era umed era mană cerească pentru a o înlocui pe Doamna Dreaptă.

Citeşte mai mult: Si femeile urate stiu sa....

 Pe vremea când eram la mama fată, se făcu o întâmplare să mă întâlnesc la Costineşti cu un grup de yoghini. Nu ştiu cum naiba m-am împrietenit cu ei. Băieţi buni, fete drăguţe... da, cred că de băieţi buni. Majoritatea erau din toată ţara, dar se cunoşteau de ani de zile. Numai două fete stăteau în Bucureşti, venite de la Bacău, studente pe la Istorie şi nu mai ştiu ce. Erau surori. M. si G.

M. era draguţă foc. Picioare superbe, adică. Dar era mai morocănoasă aşa de fel. Tot timpul se văita că îi curge o ureche. Umbla mereu cu picături după ea, până şi la masă când mânca orez stătea cu capul într-o parte ca să-i stea picăturile unde trebuie. Drăguţă drăguţă, dar nu zâmbea.

În schimb sor-sa, G., era toată un zâmbet. Gură largă, dinţi frumoşi, un cur bine format, picioare aşa mai solide un pic, dar nu urâte. Stilul de vampă, un pic roşcăţică, dar nu roşcovană, şatenă castaniu aşa, avea un fel de a-şi da părul într-o parte de mamă mamă.