Filozofari - Ce se mai intampla in lume

Iata ca si-a luat zborul spre stele si Jean Constantin , unul dintre cei mai mari actori ai scenei si filmului romanesc, si as indrazni sa adaug, in sinea mea,  si cel mai “bengos” – dupa cum am inteles ca ii placea singur sa glumeasca. Iar prin ochii acestui mare actor si om, imi place sa zic - ieseau  picaturi de suflet.

Pe cand eram inca un copil, vreo 10-11 ani,  il stiam drept Parpanghel din seria “Haiducilor”,  Ismail din “Toate panzele sus” ori seful de banda din “Nea Marin miliardar” si imi placea tare mult, mi se parea cel mai haios. Pe multi, fie ei mari actori, nu ii retinusem, si la varsta aia, sa fim seriosi, nu ma omoram dupa ei, dar dupa El – uite ca da. Pai si nu mica mi-a fost mirarea cand intr-o zi de iarna l-am vazut trecand pe strada, impreuna cu un prieten de-al sau, fix prin fata blocului in care stateam, dintr-un cartier bucurestean oarecare.

Nu vazusem niciodata in carne si oase un actor adevarat, pana atunci, asa ca-i lesne de inteles ca am ramas ca hipnotizata; era un barbat de talie robusta, purta o caciula din aceea ruseasca, de blana (foarte la moda  prin ultimii ani ai lui Ceasca), si, bineinteles, cum altfel, radea chiar in acel moment cu gura pan’ la urechi . Vazandu-ma cu privirile de-a dreptul pironite asupra sa, mi-a facut cu ochiul si m-a salutat intr-un fel sugubat, cu mana;  din acel moment, cred ca va inchipuiti, m-a  “emotionat” pe viata…

I s-a spus “Pata de culoare” datorita etniei (rroma)  si originii destul de modeste; din fericire a avut parte de o familie calda si vesela – tatal era comic iar mama sa avea voce buna, incurajandu-l la randul lor  pe micutul Jean asa ca talentul copilului a gasit un bun teren pe care sa infloreasca. Viata  si-a urmat cursul firesc,  a crescut mai mare si si-a gasit de munca la Constanta, ca muncitor normator;  sansa a facut ca aici sa cunoasca oameni talentati si cu drag de scena astfel ca au inchegat o echipa artistica. A fost desigur remarcat asa ca a inceput deja sa joace la Casa de Cultura (cum era pe atunci) iar din decembrie 1957  a fost infiintata sectia de estrada din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanta unde Jean a fost chemat si a ramas pana ce a iesit la pensie.

Viata Maestrului, mai ales la inceputuri,  a fost totusi o  viata muncita, cu satisfactii obtinute uneori prin mari eforturi, la nevoie facand naveta chiar si cu caruta pentru a putea fi prezent la teatru. Insa simtea prin toti porii ca isi gasise vocatia, ca voia sa ofere semenilor sai din preaplinul sufletului sau generos, din pofta sa de viata si din veselia rasului strengar.

 In cinematografie, Jean Constantin a debutat in anii ’60  - si nu oricum, ci chiar in niste comedii de succes de productie occidentala – “Baronii Ecluzei” (1960) unde a jucat impreuna cu insusi marele Jean Gabin, si  “Candide ou l’optimisme au XXe siecle”  (1960) unde a jucat alaturi de Jean-Pierre Cassel si Louis de Funes.

Dupa acest inceput promitator a dat masura talentului sau in aproape 80 de productii cinematografice, incantand publicul de toate varstele in filme precum “Haiducii” si “Haiducii lui Saptecai”, mult indragitele serii ale Brigazii Diverse,  “Un comisar acuza”, “Nemuritorii”,  “Toate panzele sus”, “Capcana mercenarilor”, “Nea Marin miliardar”, “Secretul lui Bachus” si “Secretul lui Nemesis”, “Miss Litoral” , “A doua cadere a Constantinopolului” si mai recentele “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” (2006), “Roming”(2007) “Supravietuitorul” (2008) si chiar si anul acesta, in pofida problemelor de sanatate tot mai dese in ultimul timp –  in “Poker” (2010) .

Intotdeauna vesel si deschis oamenilor maestrul Jean Constantin a fost apreciat si mult indragit de public.

Iar in semn de recunoastere a talentului sau  “maestrul comediei romanesti” a fost  declarat cetatean de onoare al orasului Constanta,   a primit premiul special  pentru teatru de revista acordat de UNITER in 2003, si premiul pentru intreaga activitate la Gala Premiilor Gopo din 2008,  iar in 2007 a fost investit drept Cavaler de Malta al Ordinului “Sf. Ioan” de la  Ierusalim intr-o ceremonie specifica tinuta la Suceava.

Cautand chiar in timpul in care scriu aceste cuvinte, pe internet, informatii biografice cat mai cuprinzatoare despre actorul si omul Jean Constantin – observ cu placuta surprindere ca are.. o pagina proprie pe Facebook –  ceea ce imi confirma ca  omul Jean Constantin a fost asa cum mi l-am si inchipuit: cu dragoste si pasiune pentru viata si oameni, un om modern si ancorat in realitate, dornic sa fie cat mai aproape de semenii sai – ilustri necunoscuti.

Printre cele cateva comentarii, am gasit:

Silvana Maria

Eheee...buni actori! Pacat ca nu sunt nemuritori....

10 octombrie 2009 la 19:00

Iar finalul paginii de Facebook ma anunta sec :

“Jean Constantin nu a mai publicat nimic”

Maestrul nu va mai publica nimic, nu ne va mai delecta in film ori piese de teatru, nu ne va mai spune nici macar o gluma. Sunt tot mai convinsa ca acolo, in Cer, Cineva doreste sa isi infiinteze cea mai selecta companie de teatru si film, iar pentru aceasta ii cheama la Sine pe cei mai buni dintre cei buni.

"Nu vom mai avea altul ca el", a declarat, printre lacrimi, un alt  mare actor si prieten cu maestrul Jean – Sebastian Papaiani, alaturi de care plangem si noi.

Odihneste-te in pace, maestre Jean Constantin! Te vom iubi mereu.