Filozofari - Ce se mai intampla in lume

Cand am inceput sa scriu articolul, adica partea de inceput, cea cu Craciunul, se vroia a fi un raspuns pe forum, dar dat fiind ca am intrat mai adanc in subiect a iesit un cearsaf mult prea lung pentru un coment pe forum am decis sa il trimit drept articol.

Este foarte personal, intr-adevar, dar este astfel pentru ca e vazut prin prisma mea si a familiei mele (asta nu inseamna ca peste tot e asa).

Eu sunt atat de trista in perioada asta a anului, perioada Craciunului ... :( pentru ca aici Craciunul nu exista, sau mai bine zis l-au adoptat ei intr-un fel, dar nu in adevaratul sens al lui.

In oras atmosfera ar fi cumva apropiata de cea a Craciunului, datorita ornamentelor, instalatiilor, bradutilor si Mosilor de la tot pasul, dar acasa nu as putea spune acelasi lucru.

Adica acasa nu e de ajuns bradul si cateva ornamente si instalatia din pomul din fata casei (toate astea puse de mine, ca altfel nici atat).

Degeaba ma muncesc eu sa fac un meniu de sarbatori ca sa fie macar apropiat de sentimentul Craciunului de acasa, cand berbatul munceste pana la 11-12 noaptea, se intoarce rupt de oboseala si cu cateva alimente cumparate in graba de la non-stop pentru ca nu mai are rabdare sa mearga in bucatarie sa astepte sa-i incalzesc mancarea si o serveasca usurel, prefera sa ingurgiteze rapid ce a cumparat, urmat apoi de un dus-fulger si apoi in secunda 2 de la proptirea cornului in perna - concert de sforait.

Astfel,lumanarile mele frumoase cumparate express pentru Craciun in primul meu an aici raman si anul asta neatinse, mancarea preparata e servita de fiecare in functie de cand se intoarce acasa, adica fiecare pe rand,care si cum apuca.

De Revelion sta altfel treaba. Atunci au toti liber si atunci se poate numi ca e masa in familie, dar si aici e mare diferenta de revelionul de acasa.

Adica, pe 30 dimineata se fac niste placinte (daca as putea sa le numesc asa) din orez, nelipsite de la masa Revelionului (au o semnificatie anume de care nu sunt prea sigura) si la preparatul acestora participa tot familionul, si ma refer aici nu doar la cei ce locuiesc in acea casa, spre exemplu cum eu stau cu socrii, pai vin si fratii si nepotii si dupa caz si stranepotii... ce mai, lume multa (asta e partea frumoasa :D) se munceste, se bea, se mananca; dar pe la amiaza, cand termina de pregatit acele "placinte" cam toata lumea e rupta de oboseala de betie, dupa caz deci,pe ziua respectiva cam nu mai e nimeni in stare sa faca ceva.

Pe 31 deja suntem pe ultima suta de metri astfel ca e obligatoriu necesar sa facem cam tot ce nu s-a facut pana atunci si ma refer la curatenie si preparatul bunataturilor. Pana sa vin eu aici aveau ei un fix sa vopseasca baia chiar in acea zi, chestie care eu nu o intelegeam si care am schimbat-o (mi se pare normal sa vopsesti vara ca se usuca mai repede si nu e chiar atat de suparator sau de frig cum e iarna sa stai cu geamurile deschise pana se ususca). Dar sa revenim la problema in cauza... Deci, ziua de 31 e atat de ocupata incat ajung sa pun cornul in perna abia pe la 4-5 dimineata.

Cum? Am intrat deja in noul an?:-O :-O  Nu tu "La Multi Ani!!!" , nu tu numaratoarea inversa (poate eventual la tv), nu tu sampanie... De franta ce sunt ma bag in pat dar nu pot sa adorm imediat, astfel ca deschid tv-ul si ma relaxez nitel cu programele oferite.

Cateva ore mai tarziu ( ca nu as putea numi "a doua zi" ) si anume prin jurul orei 10 dimineata, consortul, care s-a odihnit bine-merci, imi da trezirea ca sa am timp sa ma pregatesc (a se citi "gatesc" sau mai clar "aranjez") pentru ca pe la 12 ne intrunim toti (si aici fac iar referinta la cei ce au participat si la pregatitul placintelor de care vorbeam mai sus) in jurul mesei.

Dar inainte sa ne punem pe ingurgitat din toate bunataturile ce ne incanta ochii si papilele gustative, mai exista un ritual care nu poate fi trecut cu vederea.

Fiecare membru al familiei in ordine descrescatoare trebuie sa tina ca un fel de mic discurs cu referire la ce a facut in anul anterior ori scuze ca nu a ajuns sa faca ceva anume urmat de planuri pentru noul an sau cel putin ce intentioneaza sa faca.

Si sa te tii frate cand ai de-a face cu un familion ca al meu (doar vreo 20 de insi) ca iti trece si pofta de mancare si tot,te saturi doar din priviri si miros,ca pana sa apuci sa si mananci mai trece o ora, doua.

Dar si cand incepe masa propriu-zis e destul de placut as putea zice. Discutiile sunt diverse, ambianta de familie unita iti ofera o caldura si un sentiment de neuitat. Din cand in cand se mai retrage cate unul (nu toti deodata) intr-o camera pentru un pui de somn rapid, dupa care revine in forta, intre timp se furiseaza altul la un strop de odihna, dar in ansamblu, petrecerea, daca as putea sa o numesc asa (dat fiind ca nu e cu muzica si dans ci doar mancare, bautura si conversatii) merita tot efortul care s-a depus pentru ea.

Sarbatori fericite pe oriunde sunteti!