Filozofari - Literatura

Continuare din Cazul se complica

Directorul publicatiei saptamânale „Secrets” îl primi pe Plumm cu vadita ostentatie.

-Credeam ca un copoi pe zi e mai mult decât suficient, bombani el dupa ce Plumm se recomanda si-i explica motivul vizitei sale.

-Nu vreau decât sa va pun câteva întrebari, zise Plumm aproape scuzându-se. Nu sunteti obligat sa-mi raspundeti.

-Bineînteles ca nu sunt, îl repezi celalalt. Dar presupun ca daca refuz, nu mai scap de dumneata. Asa ca, întreaba ce ai de întrebat.

Detectivul ignora nepolitetea si îl studie câteva clipe.

-Aratati foarte bine, domnule Sanders. Nu s-ar zice ca sunteti dependent de droguri.

Dennis Sanders se înrosi violent.

-De unde dracu’ ai scos asta?

-De fapt, nu chiar droguri, continua Plumm imperturbabil. Ci de un anumit medicament, Fentanyl, daca nu ma însel. Nu ma însel, nu-i asa, domnule Sanders? Este un anesteziant folosit la interventiile chirurgicale si care da dependenta.

Sanders îsi aprinse o tigara. Mâinile îi tremurau.

-Asculta, domnule, habar n-am despre ce vorbesti. Celalalt curcan n-a zis nimic despre asta.

-Va referiti la locotenentul Wilson? Dar nu lucram împreuna si nu ma simt deloc dator sa-i aduc la cunostinta ceea ce aflu. Îmi imaginez ca si reciproca e valabila, asa ca am cugetul împacat.

Domnului Sanders putin îi pasa de constiinta lui Plumm.

-Mizerabilul! scrâsni el.

-Cine, Steven Connors? Sunt în asentimentul dumneavoastra. Oricum, se pare ca moartea lui a picat cum nu se poate mai bine în ceea ce va priveste.

-Asta ce naiba vrea sa mai însemne?

-Pai, sa zicem ca acest viciu al dumneavoastra facea parte din „confidentele” pe care raposatul urma sa le publice în numarul urmator al revistei sale.

Sanders se holba la el.

-Dracu’ sa-l ia!

-L-a luat deja, surâse Plumm. Acum, daca sunteti atât de amabil, mi-ar placea sa stiu unde va aflati miercuri seara, între orele 21.30 si 22.30.

-Ei, asta-i buna, doar nu crezi ca eu l-am.....

-Ba e perfect posibil, i-o taie detectivul. Stiati ca aflase si ca nu va ezita sa va elimine. Doar îi faceati concurenta.

-Daca voiam sa-l omor as fi fost ceva mai discret, mârâi Sanders. Îl dadeam hrana la pesti, probabil. Cadavrul n-ar mai fi fost gasit în vecii vecilor. Cine a facut asta mi-a facut un mare serviciu, dar a procedat ca un copil idiot. Prea multe urme.

-Aveti dreptate. Se vede clar ca omorul nu a fost premeditat. Asasinul s-a dus sa discute cu Steven Connors, în încercarea de a ajunge la o întelegere. Ceea ce, evident, nu a reusit.

Sanders se încrunta.

-Înteleg unde bati. Insinuezi ca m-am dus la el si nu l-am putut convinge, iar atunci am pus mâna pe statueta si.....

-Vedeti, nu-i asa, ca lucrurile s-ar fi putut petrece astfel.

Sanders se ridica si îsi turna un pahar de brandy. Nu-i oferi nimic lui Plumm.

-Am avut un accident anul trecut. O fractura nenorocita de bazin. Vindecarea a fost lenta si chinuitoare, cu dureri de neînchipuit. Doctorul mi-a prescris Fentanyl. Treptat m-am vindecat, dar....nu mai pot renunta la el. Connors a aflat. Si, da, ai dreptate, m-am dus la el miercuri seara. Mi-a râs în nas, imbecilul. Mi-a propus sa-i vând „Secrets” pe o suma penibila si am refuzat, bineînteles. Dar te asigur ca era cât se poate de viu când am plecat.

Apasa butonul interfonului si îi spuse secretarei:

-Domnul Plumm pleaca, Phoebe.

Îl privi pe detectiv drept în ochi.

-Asta e tot ce am avut sa-ti spun. Nu l-am omorât eu pe ticalosul asta. Dar stii ceva? Sper din toata inima sa nu-l gasesti niciodata pe cel care a facut-o. Pentru ca a adus un serviciu umanitatii.

Plumm îl studie.

-Si mai ales dumitale, nu?

Rick Parker fu transant si la obiect.

-Ai avut dreptate, batrâne. Desi nu-mi dau seama cum ai ghicit.

Îi întinse o hârtie pe care notase ceva.

Plumm ofta.

-As vrea sa ma fi înselat, Rick. Pacat. Mare pacat de Elfriede Neumann.

Vaduva lui Steven Connors se mutase la un hotel elegant., unde ocupa apartamentul prezidential. Îi întâmpina cu politete rezervata, dar era în mod evident mai prietenoasa decât la prima întâlnire cu Plumm. Continua sa poarte ochelarii de soare.

-Nu mai puteam sa stau în casa aia, explica ea conducându-i pe Rick si Plumm în sufragerie. Era prea morbida, îmi amintea în permanenta de mariajul meu, ca o pedeapsa continua.....

Se opri când le vazu expresia fetei.

-S-a întâmplat ceva?

-Am aflat, doamna Neumann.

Zâmbetul de pe fata ei se sterse treptat.

-Ce ati aflat?

-Despre sora dumneavoastra.

Continuare: O tragedie din trecur