Filozofari - Literatura

Emily Bronte a scris o singura carte in scurta ei viata. La nici 30 de ani a publicat povestea La rascruce de vanturi, sub un pseudonim barbatesc si fara a avea mare succes. Ulterior, oricum, s-a banuit ca autorul este un barbat, data fiind complexitatea romanului, intriga desavarsita a povestii, personajele bine conturate. Cu atat mai laudabila imi pare creatia tinerei englezoaice!

Mai nou, cautand referinte despre acest roman, gasesc ca ar putea reveni in trend printre tinerii cititori, care datorita stilului sau gotic, il inscriu in preferintele lor de gen, alaturi de seria Twilight.

Dincolo de aspectele sumbre, de prezenta supranaturala si atmosfera datatoare de fiori, povestea lui Heathcliff e impresionanta. Dragostea lui pentru Catherine trece dincolo de barierele timpului, ale vietii. Ea strabate ca un fir rosu toata insiruirea de evenimente din viata celor doua familii rivale, rasturnarile de situatii si succesiunea generatiilor. Si daca sentimentul de dragoste n-ar fi fost destul de puternic si de clar conturat, la asta se adauga in aceeasi masura, puternica si durabila, ura.

Planul minutios de razbunare, dus la indeplinire de Heathcliff impresioneaza aproape tot atat de mult ca si iubirea lui fara margini. Pe de alta parte, Catherine, un personaj fascinant ramane invaluita intr-o aura de mister, chiar si dupa moarte.

Cei doi cresc impreuna si odata cu ei creste si legatura lor puternica bazata pe impartasirea aceluiasi spirit liber si salbatic. Totusi, Catherine, intr-un moment de deruta si nesiguranta  va alege viata confortabila si formala a familiei Linton, maritandu-se cu Edgar. Heathcliff, ranit si incrancenat, pleaca pentru a se intoarce cativa ani mai tarziu, bogat si incarcat de ura, razbunare dar si de iubirea lui distructiva.

Situatia de incalceste si se descalceste ingenios. Copiii celor doi vor duce mai departe infruntarea dintre familii, dintre stilurile de viata si orgolii, insa in cele din urma finalul aseaza lucrurile pe un fagas optimist, ca si cum, cu ei povestea s-ar reproduce intr-o copie mai palida si mai putin tragica.

Daca adaugam la impresia puternica data de expunerea povestii in roman si farmecul aparte al lui Sir Laurence Olivier din ecranizarea din 1939 obtinem un motiv solid sa consideram „La rascruce de vanturi” o experienta ce nu trebuie ratata.

 Articolul este inscris la concursul: Recomanda-ne o carte si castiga o carte. Concurs sponsorizat de Leonard Ancuta.