Filozofari - Teoria Verzei

A fost odata ca niciodata, in Oceanul Planetar, un guvid peltic pe nume Petrica.

Era micut si taaare nefericit pentru ca in afara de mama lui, nimeni nu avea rabdare sa vorbeasca cu el.

Mama lui Petrica,  nici ea nu prea avea rabdare sa-l asculte si sa inteleaga bietul baiat, si asa  Petrica devenise un singuratic.

Nici cand a crescut mai mare, Petrica nu avea prieteni desi a tot incercat sa schimbe cateva lucruri la el: si-a lustruit solzii, si-a pus cercel in branhii si-n aripa. Aproape incepuse sa creada ca nu ochelarii erau problema lui initiala la scoala, si ca nu toti guvizii trebuie sa aiba cercei in aripi. Dar asa macar cineva a remarcat schimbarea lui, si a vorbit cu el, macar un pic.

Intr-o buna zi, inotand el in zig-zag, intalneste un banc de pesti. Cand a salutat bancul, si el a fost salutat la randul lui, si astfel el a inceput sa inoate cu bancul. Ceilalti pesti vorbeau cu el, el vorbea cu ei, pana cand cineva l-a intrebat: “Nu te supara, tu esti peltic?”.

Evident Petrica a fost atins de aceasta remarca, si a reactionat violent, dar, spre mirarea lui alti pesti din banc au inceput sa vorbeasca. Si si-a dat seama ca si ei sunt peltici.

I se umeziseroa ochii de emotie cand si-a dat seama ca nu este singurul peltic in apa. A inceput sa sara si sa cante cu bulbuci mari, si din acea zi bancul devenise familia lui.

Avea cu el surori peltice, si el era fratele peltic. Se salutau zilnic cu ”ce faci fratioare?” urmat de “Bine surioara”, erau mereu de acord si mereu luau apararea altor peltici. Evident, Petrica era impotriva tutror celor care il banuiau ca ar fi peltic. Era violent si vorbea urat daca cineva i-ar fi dat de inteles ca ar fi peltic.

Trece o zi, trec doua, trec cateva luni si Petrica observa ca in bancul respectiv erau multi peltici. Mai observa ca niciodata un peltic nu ar vorbi cu cineva care ar banui un alt peste ca ar fi peltic. In final, ceilalti pesti se plictisisera de Petrica, pentru ca el era mereu impotriva. Petrica ajunsese sa ia apararea ramelor isterice, care se stia de ce sunt agatate. Si astfel, in scurt timp,  Petrica ajunsese sa fie inconjurat numai de peltici si de rame, restul pestilor considerand totul plictisitor si fara rost.

O, ce bucurie, in sfarsit un regat peltic. O, in sfarsit Petrica devenise foarte important pentru banc. Doar el  a fost primul peltic de-acolo, doar el a luptat pentru drepturile pelticilor care acum il salutau, ii multumeau si faceau orice le statea in putere pentru a fi Petrica multumit. El folosindu-se de avantaje, ajunge  sa stea lafait pe o scoica, in timp ce i se face vant cu o alga. Trai neneaca, ce dixtractie, de mishteaux e sa fii mare! Si asa incepuse domnia Petriceasca asupra regatului peltic.

Evident, Petrica avea consilieri, avea senat, si sfatul batranilor. Vazandu-se rege peste regatul peltic, Petrica sa gandit sa faca ceva pentru a evita infiltrarea altor pesti care nu sunt peltici.

Asa s-a ajuns la un regulament intern al bancului, care prevede urmatoarele:

-Orice membru al bancului are obligatia de a fi peltic. Cine se preface a fi peltic si nu este, va fi aruncat din mers. 

-Stationarea pe banda de urgenta a bancului este interzisa.  Orice peste care stationeaza in banc mai mult de cinci minute, va fi pus sa vorbeasca. Daca nu este peltic, se vor urma instructiunile de la punctul 1.

-Pelticii din sfatul batranilor au obligatia de a scurma in icre la ore fixe.

-Este interzisa prezenta unui peltic in banc fara a spune o poezie sau banc bun. Orice banc sec sau poezie cu autori necunoscuti va fi aspru sanctionata.

-In interiorul bancului este strict interzisa desfasurarea oricarei activitati inainte de limita bunului simt.

-Este interzisa asumarea propriilor greseli. Daca gresesti si nu-ti gasesti un prost pe care sa dai vina, esti fraier. Daca nu gresesti, esti de doua ori mai fraier. Daca nu ai gresit, incearca macar sa nu faci nimic bine.

-Este interzisa urcarea si coborarea din banc in perioada de tranzitie. Orice peste nou va fi banuit ca face parte din asociatia pescuitului sportiv. Acesta  va fi biciuit la pielea goala, si va fi pus sa ceara scuze ramelor.

-Pestii cu vechime au obligatia de a nu folosi un limbaj decent. Limbajul decent are obligatia de a nu folosi pestii cu vechime si traditie.

-In cazul in care un peste nu este de acord cu Petrica, acesta va fi trimis unde vrea el. Si daca nu pleaca, va fi dat cu capul  de peretii bancului racnind “sssspune ma cin’ te-a trimis”. Daca nu spune inseamna ca-i spion.

Toti pestii ar trebui sa prezinte abilitatea de a se pune corect de-a curmezisu’. De asemenea, se vor organiza razii la ore fixe pentru control.

Prin respectarea acestor reguli pestii isi pot asigura titlul de “Cel mai peste care e el  peste”. Nerespectarea acestor reguli nu va atrage sanctiuni.

Povestitoarea doreste a intreba daca voi i-ati strica fericirea lui Petrica. Voi vrei sa-i spuneti lui Petrica tocmai acum ca este peltic? Pai lui nu i-a placut sa auda asta pe vremea cand era doar un biet guvid peltic…acum cand domneste cu atat mai mult nu va accepta ideea. Cred ca v-ar contrazice, si ar tine discursuri peltice cu poezii pline de patima.

 Stiu ca probabil intentiile sunt bune, dar nu ar fi prea tarziu sa afle? cum credeti ca s-ar simti, cand si-ar da seama ca el chiar e peltic? Hai sa-l salvam pe Petrica!

Petrica va saluta pe toate, si va doreste dusuri calde cu mare presiune.