Filozofari - Teoria Verzei

Stiti faza aia cu "danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea"? Da, buna pentru eliminarea complexelor de inferioritate, metafora fluturelui care iese din larva si alte expresii stoarse din strafundul creierilor.

Foarte asemanatoare cu "ghiftuieste-te ca si cum nu ar exista celulita" sau "fa-ti poze beata ca si cum nu ar exista conturile pe facebook ale prietenilor tai" si evident cu "scrie pe blog ca si cum nimeni nu te-ar citi". Pornind de aici, am decis sa scriu cateva ganduri pe care le-aveam ascunse prin unghere pe unde nici un picior de dusman n-a pus mana. Pana la urma, nimeni nu ar citi asta, nu?

1. Cand eram mica, am observat ca am ceva ce nu avea nimeni. M-am uitat la gemeni, nu aveau. Parintii nici atat. O zi intreaga am plans dar pe urma, a doua zi, stiam ce de facut. M-am dus la mama si i-am zis, foarte serioasa: "Mami, te rog sa nu te superi, dar am ceva sa iti spun."

Mama, deja panicata de expresia mea, se uita nelinistita la mine.

Continui pe acelasi ton melodramatic:"Mami, eu cred ca am sa mor, dar tu sa stai linistita, ca mai ai doi copii". Mama de-abia reuseste sa scoata un ceeeee prelung de la mine ca imediat ma ia la pipait, sa vada daca toate sunt la locul lor. Eu, la fel, serioasa:"Nu ma doare nimic, mami, dar vezi chestia asta din podul palmei stangi? O vezi? Da, asta mica. Nimeni nu o mai are, numai eu. Deci e clar. Sufar de ceva. O sa mooor." la care mama, pufnind in ras "adica puchineata aia maro pe care o ai de cand te-ai fript pe plita? La aia te referi?" Wooow as fi zis, daca as fi stiut pe vremea aia de wow. Deci, revenind, in loc de woow, am zis vai: Vai, mami, cate iti aduci aminte.

2. Fiind prima nascuta, mama nu ezita cateodata sa imi dragaleasca orgoliul de copil mai mare decat fratii ei. Asa se face ca odata, in particular (si veti vedea ca precizarea asta conteaza) mi-a zis ca cei mai norocosi sunt copiii mari: iau tot ce e mai bun de la parinti si fratii mai mici iau ce ramane. Inutil sa zic cat m-am umflat in pene. Dar mama te urca, mama te doboara. In public de asta data, mama mi-a copt-o. Venind vorba de copii, a scos o expresie care a ramas si azi in folclorul familiei noastre: copiii sunt precum clatitele. Prima e de proba...

3. In vacanta de vara dintr-a X-a, imi propusesem sa citesc toate cartile lui Tolstoi din biblioteca parintilor. Trebuia sa plecam la mare in cateva saptamani si eu de-abia eram la volumul I din Razboi si Pace. Am intrat intr-a 5-a si mancam paginile, una dupa alta. Lectura de viteza, i know, dar cand iti pui in cap ceva, nu te lasi, nu? Paginile curgeau una dupa alta, numele mi se amestecau in cap si mama mi-a explicat ca numele feminine rusesti se formeaza din numele tatalui sau sotului la care se adauga sufixe feminine. Gen Anna Karenina (de la Karenin), Maria Sharapova (de la Sharapov). Dupa cateva saptamani de citit in forta, plecam la mare. Aiurea pe plaja n-aveam cum sa nu leg cunostinte cu alte persoane. Se prezinta o fata (ceva Maria/Diana/x - sincer nu mai tin minte, doar numele de familie: Iacob) iar eu ii raspund: Imi pare bine de cunostinta, x Iacobovna. Inutil sa spun ca n-am mai vazut-o de atunci pe Iacobovna.

4. Acasa aveam o pisica pe care o alintau fratii mei cu Lady Di. Eu o alintam cu numele de Margaret Thatcher, desi totusi cred ca nu avea vreo picatura de sange englezesc si probabil nici experienta politica.

5. Cand aveam 4-5 ani, aveam o dilema. Ma credeam speciala. Ziua mea de nastere e pe 8 septembrie. Al doilea prenume al meu e Maria si evident, sunt in zodia Fecioarei. E clar, toate se legau, nu se putea sa mai existe alte persoane care sa indeplineasca toate criteriile. Sigur trebuia sa ma fi nascut cu un scop. Dar cum eram prea mica pentru a fi auzit de Africa si nici Angelina inca nu se apucase de adoptat, ma limitasem doar la a manca inghetata. Multa. Pe urma, inevitabilul s-a produs. Am ajuns la scoala, unde o colega de clasa avea si ea toate conditiile. Pe urma, m-am imprietenit cu o fata din clasa a II-a. Dezastru, si pe ea o chema Maria, la fel 8 septembrie, asijderea si zodia. Iar ca sa dau cezarului ce e al cezarului, pe cea mai buna prietena a mea o cheama Maria. Nascuta pe 8 septembrie.

Si acum  ma scuzati, ma duc sa gatesc ca si cum nimeni nu ar ajunge urgente.

Roxana scrie si pe Idei de femei