Filozofari - Teoria Verzei

Am stat pitita sub plapuma pana mai ieri, si-am asteptat sa treaca si Sfantu’ Sexos cu tot cu alaiul roz-bombon de fatuce extaziate si lesinate ca la concertul cu Maical Jackson. A trecut, si mi-am dat seama ca urmeaza sa vina si verisoara mai saraca a acestuia, urmata de doua matusi: cucoane mari si cu pretentii. E nasol, scapa cine poate!

Insa sunt momente ale anului in care toti barbatii se uita unu’ la altul pe strada si din priviri se compatimesc.

De exemplu aceasta perioada: februarie-martie este crancena pentru orice barbat din societatea romaneasca, mai putin pentru Daniil Sihastrul ca stia el ceva.

Urmeaza ziua de Dragobete, asta daca n-ai convins-o pe zuza ca dragobetele este un fel de Valentin pentru cei care nu prind MTV.

Si aceste doua zile sunt un fel de repetitii, care te pregatesc pentru 1 martie si 8 martie.

Sunt zile pline de jertfe masculine, sunt zile in care florariile baga restul tarii in criza. Niciun barbat nu are de altceva de facut, trebuie sa vina acasa la fix cu buchetul de flori, sau buchetele in cazul in care acesta locuieste cu mama, sora, bunica, verisoara, pisica.

Florile sunt de obicei insotite de mici simboluri legate cu snur alb-rosu, simboluri care imediat dupa 1 martie devin kitsch-uri. Orice om ar intreba de ce sa le mai cumperi, insa daca esti barbat nu-ti bati capu’ cu detalii si intrebari inutile. E mai bine pentru ei, de-aia traiesc mai mult.

De ce am scris toate astea? Cred ca am solutia salvatoare: am aflat ca doar in sudul tarii se intampla ca barbatii sa ofere femeilor martisoare. In nordul tarii se zice ca femeile ar da barbatilor martisoare confectionate de ele. Tot acolo copiii dau celor mai in varsta martisoare. Acolo e salvarea, daca intre timp n-a batut curentul superficial si pe-acolo, refugiati-va!

Probabil ca nu cunoasteti semnificatia titlului cu continuarea: “cu fir rosu de matase”. Mi s-a rupt plapuma si n-am sub ce sa ma mai ascund.