Gastronomie - Retete culinare

Vine Craciunul si orice masa de sarbatori va avea alaturi macar cate o sticla de vin. Sa nu uitam ca fiecare vin are o poveste si ca in oricare tara, si vinul romanesc are povestile lui, mai cu seama ca la noi se cultiva vita-de-vie haat din cele mai vechi timpuri.

S-ar parea ca istorisirea cu taiatul  viilor de pe vremea lui Deceneu are ceva samburi de adevar;  asa s-a procedat cu viile din zonele de granita ale dacilor intrucat reprezentau o ispita permanenta, fluturanda pe la nasul  popoarelor barbare si deci motiv pentru incursiuni navalnice, iar in secundar, da – s-a dorit pesemne si o stopare a petrecerilor bahice.

Din soiurile pure romanesti s-au pastrat pana in zilele noastre cateva varietati care existau chiar si pe vremea lui Stefan cel Mare – iar aici avem in primul rand soiurile de la Cotnari, singura podgorie de la noi care si-a mentinut sortimentul traditional, cu cele patru varietati bine-cunoscute: Frâncusa,  Feteasca Alba, Tamaioasa Romaneasca si Grasa de Cotnari, care deci se consumau bine-mersi si acum mai multe sute de ani. Cel mai vechi soi ar fi insa Feteasca Neagra – care  la momentul actual e la mai mare cautare de catre straini.

Pe vremuri, romanii n-aveau vreo mare filozofie a pastrarii vinului – vinurile nu erau nici macar imbuteliate, se vindeau vrac ori cu butoiul si transportul se facea simplu prin butoaie in care trase de boi. Iar vinurile adevarate se obtineau in podgoriile boierilor, nicidecum in cele ale oamenilor de rand.

Si tot pe-atunci se dorea obtinerea unui vin cat mai galben chiar cu tenta de oxidat, pe cand acum vinul trebuie sa fie cat mai fructuos, cat mai deschis la culoare, cu nuanta de galben-verzui.

Se pare ca si aromele, gustul vinului celui de pe vremuri  difereau destul de mult, cunoscatorii fiind de parere ca noi, clar, nu ne-am fi omorat prea tare dupa vinurile de odinioara.

Mica legenda a ametistului

Stiati ca “amethysts”  insemna in greaca veche “impotiva betiei” ?...iar legenda despre ametist este legata de zeita Diana si zeul Dionisos (zeul vinului, denumit si Bacchus sau Liber). Suparat pe Diana, Dionisos hotaraste la un moment dat ca prima persoana care i se va ivi acesteia in cale sa fie devorata de catre tigri; iar zeita  o intalneste  prima pe Amethist, o fecioara tanara si foarte frumoasa pe care, evident, doreste sa o salveze de soarta cruda harazita asa ca o transforma intr-o piatra delicata si diafana, fara de culoare.

Dionis este apoi prins de  regrete si intr-un acces de suparare varsa bautura sa peferata –un vin, desigur, de o interesanta culoare purpurie peste stanca de cuart incolora, care astfel prinde culoare in diferite nuante de purpuriu. Dionis s-a linistit brusc si in felul acesta ametistul a devenit piatra care potoleste patimile si calmeaza spiritele.

Din pricina acestei credinte legata de ametist in visteriile bisericilor se aflau si cupe de ametist pentru bautul vinurilor.

Paharul cu vin si regulile sale

Eu de regula nu ma formalizez, da’ cica pentru o “cucoana-in-devenire” e tare bine de stiut:

- daca o femeie e invitata la o seara cu vinuri “speciale” sau chiar la o degustare de vin,  e musai sa nu fie deloc parfumata si nici rujata. Parfumul nu ar face altceva decat sa perturbeze  aromele vinurilor de degustat, iar persoanele parfumate sunt privite de asistenta cam in genul acelor pitzi care au vointa sa mearga pe munte cu pantofi cu toc de 10 cm :D, si vor irita teribil. In ceea ce priveste rujul – aici e si mai lesne de inteles…

- intr-un anturaj pare-se mai select,  cica e “cah”, e kitch de-a dreptul sa se serveasca vinul in pahare drepte, fara picior (gen de vodka sau de whisky etc) ; de bon ton este ca vinul sa fie servit numai in pahare cu picior –cele mai nimerite pahare pentru vin alb sunt de tip “lalea”, cele pentru vin rosu sa fie  de tip “balon”, adica mai mari decat cele pentru vin alb si ceva mai inguste la gura, pentru ca aroma vinului sa poata lua amploare in pahar si astfel sa delecteze simturile pe indelete;

- tot somelierii mai spun ca vinul se toarna in pahar pana la diametrul maxim al acestuia; asadar paharul de vin nu se umple niciodata pana la refuz,  in nici o imprejurare – si asta pentru ca vinul sa fie savurat in conditiile optime.

Cugetari celebre despre vin

Socrate

Henry Mon

Louis Pasteur

Benjamin Franklin

Brian O’ Rourke

S-aveti un Craciun fericit cu vinuri alese!