Simt ca daca nu scriu, nu exist.

Deci, acum 10 ani, i-am incurcat viata baiatului asta de sta linga mine. Si ca sa sarbatorim in mod istoric, aleseram iar Dubai.

Stau in gara ca sa iau trenul; 45 minute-intirziase trenul. In aeroport  arabii toti rasar din cort, am stat inca 2 ore. Ajunseram deci in loc de 12 noaptea, la 2 noaptea in Dubai. O ora 40 dura pusul stampilei. Inca 50 minute asteptat la coada la taxi.

Zborul, cosmar, o indianca a stat numa' calare pe mine. Am vazut doua filme, asta macar m-a scos. Mincarea - nu pe gustul meu.

Aici, unde stam, este apartamnetul unui preten, ce ne-a lasat pe inventar o menajera s-o pisica.

Si pentru ca suntem stresati si obositi si m-am procopsit si c-o durere de mijloc, ce ne gindiram noi?

Citeşte mai mult: Tot eu, tot Dubai

E ora 16:55 .Stau cu ochii numai si numai pe ceas. Sunt obosita si vreau sa o tai acasa mai devreme ca de obicei. Mi-am terminat de mult treaba pe ziua de azi si nici nu s-au ivit alte probleme care sa ma retina.

 Ting!Ting! ora 17. Imi iau poseta umbrela si valea ca o naluca spre metrou. Cobor scarile si intru in statia de metrou. Ma intampina nelipsitul curent de-ti ingheata si maruntaiele in tine pe timp de iarna.

Cobor, imi validez abonamentul si intru. Vanzoleala mare, aglomeratie maxima, ora de varf. Incep ca de obicei sa scrutez multimea pestrita, pentru a depista un eventual motiv de amuzament. Nimic.

Citeşte mai mult: Jurnal de bord - metroul bucurestean (II)

Dragi verze(aici ar trebui sa zic "draga jurnalule",nu?), am o dambla, o dambla mare de tot... Imi place sa merg cu metroul. Da' imi place la nebunie sa fac acest lucru. Foarte rar imi iau masina cand plec la munca, doar atunci cand este imperios necesar. In rest cu metroul. Doar mergand cu metroul poti lua pulsul orasului.

Ador diminetile in care pun castile pe urechi, scot cartea din geanta si-mi vad de calatorie. Dar sa stiti ca fac acest lucru dupa ce am dat zdravan din coatele mele de olteanca, am impins vo' doi trei pustani si cateva dive care abia isi misca fundul dupa ce metroul a oprit in statie.

In fine, am reusit sa prind un scaun. Ma asez si-mi urmez tabieturile. Scot cartea, ochelarii si ma apuc sa citesc. Asta in 50% din zile. Trebuie sa va spun ca uneori mai trag cu ochiul si prin cartile sau ziarele vecinilor.

Citeşte mai mult: Jurnal de bord - metroul bucurestean (I)

Continuare din Drumul spre catanie

Mama, care coborâse si ea si statea de vorba cu o doamna, ma privi cu o privire cam lunga, nefiind învatata sa ma vada fumând.

„Oficial” fumam de vreo doua saptamâni, de când aflasem ca am fost admis , „neoficial” însa fumam de câtiva ani, dar asta e alta poveste.

- El e baiatul meu, zise mama scurtându-si privirea aia lunga si transformând-o într-una zâmbitoare, Bill.

- Si pe al meu tot Bill îl cheama, zise doamna aratând spre un baiat ce venea dinspre celalalt capat al trenului.

Citeşte mai mult: Pitici kaki pe fond albastru (2) - Prima impresie

Venii si mult asteptata clipa in care sa va eclipsez si luminez asupra trairilor mele calatoricesti, dar de data aista in Romanica, Bucovina.

Incepui cu o oprire la Miercurea Ciuc, p-o gaura intru si alta ma duc.

Cald tata, ma asteptam la baietii astia sa bage pe minus, aveam si geaca de puf la mine, dar niet tati, cald de crapi. Asa ca mincaram la un birt, buna crapelnita, si ighen, cum fu totul in time, plecaram spre Lacul Rosu.

Fusai cand eram tinerica pe acolo si ma pupam cu un cetatean pe malu' lacului.

Citeşte mai mult: Jurnal du Rumanie