E ora 16:55 .Stau cu ochii numai si numai pe ceas. Sunt obosita si vreau sa o tai acasa mai devreme ca de obicei. Mi-am terminat de mult treaba pe ziua de azi si nici nu s-au ivit alte probleme care sa ma retina.

 Ting!Ting! ora 17. Imi iau poseta umbrela si valea ca o naluca spre metrou. Cobor scarile si intru in statia de metrou. Ma intampina nelipsitul curent de-ti ingheata si maruntaiele in tine pe timp de iarna.

Cobor, imi validez abonamentul si intru. Vanzoleala mare, aglomeratie maxima, ora de varf. Incep ca de obicei sa scrutez multimea pestrita, pentru a depista un eventual motiv de amuzament. Nimic.

Citeşte mai mult: Jurnal de bord - metroul bucurestean (II)

Dragi verze(aici ar trebui sa zic "draga jurnalule",nu?), am o dambla, o dambla mare de tot... Imi place sa merg cu metroul. Da' imi place la nebunie sa fac acest lucru. Foarte rar imi iau masina cand plec la munca, doar atunci cand este imperios necesar. In rest cu metroul. Doar mergand cu metroul poti lua pulsul orasului.

Ador diminetile in care pun castile pe urechi, scot cartea din geanta si-mi vad de calatorie. Dar sa stiti ca fac acest lucru dupa ce am dat zdravan din coatele mele de olteanca, am impins vo' doi trei pustani si cateva dive care abia isi misca fundul dupa ce metroul a oprit in statie.

In fine, am reusit sa prind un scaun. Ma asez si-mi urmez tabieturile. Scot cartea, ochelarii si ma apuc sa citesc. Asta in 50% din zile. Trebuie sa va spun ca uneori mai trag cu ochiul si prin cartile sau ziarele vecinilor.

Citeşte mai mult: Jurnal de bord - metroul bucurestean (I)

E o frumoasa zi de joi. Dimineata, de fapt ! Ma cheama sefu’ si, de data asta, pare ca are cu adevarat ceva sa-mi comunice. Ma roaga sa stau jos. Pe scaun !

In fata lui, de partea cealalta a biroului. Imi spune ca s-a decis ca eu sa plec la Bucuresti, sa lucrez acolo, in biroul nostu din capitala. Pentru cateva secunde imi vin buluc intrebari adevarate, cu semnul intrebarii la sfarsit si ochi mari de mirare : de ce ? De ce eu ? De ce ? De ce eu ? Mi se dau raspunsuri diplomate din categoria « ne-am gandit si esti persoana cea mai potrivita pentru acest job. Trebuie sa intelegi ca e o imensa oportunitate profesionala pentru tine ».

Plec din birou nauca si ma opresc la biroul colegei mele. Aia face infarct cand ma vede asa ravasita, o resuscitez si ii povestesc.

Citeşte mai mult: Aventurile unei moldovence in capitala (I)