Jurnalele Verzelor - Prin Bucuresti

Dragi verze(aici ar trebui sa zic "draga jurnalule",nu?), am o dambla, o dambla mare de tot... Imi place sa merg cu metroul. Da' imi place la nebunie sa fac acest lucru. Foarte rar imi iau masina cand plec la munca, doar atunci cand este imperios necesar. In rest cu metroul. Doar mergand cu metroul poti lua pulsul orasului.

Ador diminetile in care pun castile pe urechi, scot cartea din geanta si-mi vad de calatorie. Dar sa stiti ca fac acest lucru dupa ce am dat zdravan din coatele mele de olteanca, am impins vo' doi trei pustani si cateva dive care abia isi misca fundul dupa ce metroul a oprit in statie.

In fine, am reusit sa prind un scaun. Ma asez si-mi urmez tabieturile. Scot cartea, ochelarii si ma apuc sa citesc. Asta in 50% din zile. Trebuie sa va spun ca uneori mai trag cu ochiul si prin cartile sau ziarele vecinilor.

 In alte 50% urmaresc oamenii din metrou. O lume extrem de pestrita. Vezi toate tipurile de indivizi si individe. Nu ca nu m-as numara si eu printre ei. Dar cel mai mult imi place atunci cand vad tacaniti.

 De exemplu saptamana trecuta marti sau miercuri, nu mai stiu exact, din Muncii se urca unul ce gesticula si dadea din maini de mama focului. A fost suficient sa-mi atraga atentia.

 Opaa! zic. Distractie in direct. Incep sa-l urmaresc sa aflu ce-l doare. Nu ma pot abtine cand vad ceva iesit din comun. Sunt atrasa ca de magnet. Ma framanta teribil sa aflu si io ce-i framanta pe cei dusi cu pluta.

 Ascult. Tipul era nervos ca i se stricase televizorul.

-Fir-ar-al dracu de televizor, asta lipsea. Acum stau toata ziua si ma uit la moaca muierii. Ce fac io acum cum o mai vad pe Thalia?

Mai sta un minut doua si incepe iar. Io cu urechile palnie pe tacanit.

-Ptiu! Iar n-o vad pe Rosalinada. Ma uit la muiere. Al dracu de prost te insurasi cu stirba in loc sa te insori cu Rosalinda. Fir-ai tu al dracu de prost, nu vazusi ca-i urata? Cautasi 30j de ani si tot urata o luasi.

Io, in gandul meu, "ca tu esti frumos al dracului, pocitanie"...

Aici trebuie sa va spun ca individu era urat ca moartea, dar probabil in mintea lui se credea cel putin Jose Armando sau mai stiu io ce june prim al telenovelelor.

Mai da din maini de cateva ori, mai bodogane ceva ce eu nu inteleg(spre adanca mea disperare) si iar rabufneste:

- 30j de ani fir-ai-al dracu de prost cu urata ta cu tot! 30j de ani! Din cand in cand se oglindea in geamul metroului si-si aranja freza facandu-si cu ochiul propriei imagini.

In jurul lui calatorii se uitau pe furis. Eu cu urechile ciulite si abia abtinandu-ma sa nu bufnesc in ras.

In sfarsit coboara la Obor injurand de mama focului de data aceasta televizorul, singurul vinovat pentru nenorocirea lui.

Metroul isi continua calatoria in noaptea tunelului si in mintea mea staruie o intrebare

"Oare individul nu are oglinda acasa? Ma gandesc ca in geamul metroului imaginea nu-i tocmai clara si se potriveste chestia aia cu 'noaptea toate pisicile sunt negre'."

  Doamne, ce-mi mai place sa merg cu metroul....