Jurnalele Verzelor - Prin Bucuresti

E ora 16:55 .Stau cu ochii numai si numai pe ceas. Sunt obosita si vreau sa o tai acasa mai devreme ca de obicei. Mi-am terminat de mult treaba pe ziua de azi si nici nu s-au ivit alte probleme care sa ma retina.

 Ting!Ting! ora 17. Imi iau poseta umbrela si valea ca o naluca spre metrou. Cobor scarile si intru in statia de metrou. Ma intampina nelipsitul curent de-ti ingheata si maruntaiele in tine pe timp de iarna.

Cobor, imi validez abonamentul si intru. Vanzoleala mare, aglomeratie maxima, ora de varf. Incep ca de obicei sa scrutez multimea pestrita, pentru a depista un eventual motiv de amuzament. Nimic.

 Cu chiu cu vai ma strecor mai spre centru vagonului ca io am de mers enspe statii. Doar n-o sa stau la usa sa impiedic intrarea. Mai la mijloc asa, ce sa va spun, aglomeratie si mai mare. Ma lipesc si io frumusel de-o cucoana mai in varsta, verific poseta sa nu-l tenteze pe vreunul si sa ma lase sportiva si ma las in voia gandurilor.

Nu pleca bine metroul din statie si hop incep sa simt miros de intestine. Ba, da' miros de ala greu de parca s-ar fi spart in metrou un carton de oua clocite. Va jur ca-mi dadura lacrimile, ma! Imi dadura lacrimile, ma, nu alta.

Incet, incet, mirosul se risipi prin vagon si atmosfera deveni mai respirabila.

Credeti c-am scapat? Nooooaaa! Un alt val de bomba nucleara ma cuprinse si-mi irita narile. Pe obraji lacrimile imi curgeau suvoaie. Plangeam toate neamurile, toate rubedeniile si imi injuram in gand ideea cretina de-a ma urca in metroul ala. Ca de! Daca mai asteptam un stropcean muream.

Fit-ar creerii ai dracu Cioafo, ca nu ramasasi tu pe peron sa vii cu urmatoru tren. Acu suporta maruntaiele alui de nu-s pusa pampers la fund cand pleca de-acas sau a lu' ala de baga fasole cu carnati lunea.

In jurul meu oamenii deja se agita si incep sa retraga. Duhoarea ii capie si pe ei. Devenira din ce in ce mai agitati si nervosi...

La un moment dat un tip mai nervos incepu sa strige cu glas de bariton:

- Baaaa! Care dracu te caci pe tine asa de rau? Da-te ba in p..a mea jos si caca-te la WC ca ne omori pe toti! O sa fie mai rau ca la metroul londonez. Ne gasesc astia cu bruma pe noi la urmatoarea statie!

Io nu ma mai pot abtine incep sa rad in hohote si alti cativa calatori cu mine...

In sfarsit metroul opreste la Iancului. Cucoana din fata mea se impinge spre iesire, ajunge la usa si se intoarce catre individul ce zbierase mai inainte:

- Eu m-am partait, draga! Am probleme cu stomacul, ce vrei?

Asta nervos :

- Da ce mancasi cucoana? musaka stricat?

- musaka mancasi tu, golanule!

Io pe jos de ras, usile metroului se inchid si ne continuam drumul impinsi unii in altii, cu gurile inca pana la urechi din cauza intamplarii, lacrimile incep sa mi se usuce pe obraji....

Ah, ce mai iubesc metroul, pulsul orasului si lumea pestrita din metroul bucurestean.

Varza Cioafa si-a tras blog.