Moda si Frumusete - Frumusete femei

Continuare din Alice in Tara Sanilor-Mari - partea II

Slava Domnului, s-a facut ora 5. Sefu s-a mai invartit de vreo enshpe ori in jurul biroului meu, de ziceai ca-i o musca sacaitoare, iar eu un poloboc cu miere, numai buna sa-ti indulcesti buzele in ea. Un dobitoc!

Dau sa cobor, la lift ma intalnesc cu colegii de la contabilitate. Ma masoara din cap pana-n picioare si-mi spun ca ei diseara ies in oras, daca vreau sa merg si eu. OK, de ce nu? Ramane sa ma sune mai tarziu, sa-mi dea detaliile intalnirii. Acum probabil nu se pot concentra sa aleaga numele localului, ca-s prea concentrati pe decolteul generos. Inteleg.

Super, incep si eu sa socializez si nu e nevoie sa ma apuc de fumat pentru asta.

Ma urc in autobuz. Caldura mare. Aglomerat. Deja ma iau toate transpiratiile. Nu era de-ajuns ca toata sudoarea patriei s-a adunat in autobuzul asta, trebuia si eu sa fiu prezenta aici. Alta data nu transpiram atata. Ce s-o fi intamplat tocmai azi?

Niste mosi incep sa se inghesuie in mine. Au o privire libidinoasa, broboade de sudoare pe frunte si miros a tutun. Cred ca prefer sa merg o statie pe jos.

Ajung la sala de fitness. Musai sa merg si eu la sala daca vreau sa fiu o pisi adevarata. Asa se face. Ma apuc eu de exercitii in forta, insa ai dracului sani nu prea stau la locul lor. Simt cum urca incet-incet, in pofida miscarilor mele din ce in ce mai putin sportive. Las naibii fiarele, ca doar n-o sa ma apuc sa-mi culeg sanii de pe jos. Dau sa ies, in usa ma intalnesc cu Marius, un bunoc pe care pusesem eu ochii de mult tare, insa fara prea mari sanse se izbanda, la ce pitipoance sexoase se invart pe la sala asta. Se uita lung la mine si ma abordeaza:

- Salut, cum e inauntru, e cald, e agmolerat? mi se adreseaza, si vad cum i se preling ochii de la moaca mea spre sanii mei acum saltati mai mult ca niciodata, de ziceai ca s-au nascut si au crescut in sala de fitness.

„Unde inauntru? gandesc eu. In decolteu sau in sufletul meu? Ca raspunsul e pozitiv in ambele cazuri.”

- Aaaaaa.... e numai bine... zic eu, totusi neconvinsa decat pe jumatate.

- Cred si eu, nici n-are cum sa fie altfel, zambeste el, aratandu-si perfectiunea de dantura. Pleci, nu mai stai?

- Tocmai am terminat, zic eu, simtind cum rosesc. („La naiba, ce-i cu mine?”)

- Pacat, dar poate ne mai vedem zilele urmatoare.

As fi paruit toate pitipoancele de la sala pentru o vorba si o privire de la baiatul asta. Acum ca in sfarsit m-a abodat fara sa depun eu vreun efort, dau bir cu fugitii. Ce-o fi in capul meu oare? Ma bag la dus, dau sanii jos, bineinteles. Doamne, ce bine e fara ei... Ma scufund sub apa calda, savurand momentul de libertate.

Gata cu dusul, ma duc sa ma imbrac. Parca-mi lipseste ceva? Ce Doamne iarta-ma o fi? Ah.... mi-am uitat sanii pe polita de la dus. La naiba! Fug repede, ii recuperez si-i bag inapoi unde le e locul.

Ajung acasa destul de obosita dupa o zi care a parut atat de lunga. Si inca nu s-a terminat. Ma suna contabilii. S-au hotarat asupra locului unde mergem. La „Laptaria lui Enache”. WTF????!!!! Astia fac misto de mine? Eh, de-acum nu mai pot da inapoi, ar fi semn de slabiciune din partea mea.

Ma bucur de cele doua ore pe care le pot petrece fara povara de pe mine, pana tre sa ies in oras. Sunt epuizata, ma intind putin in pat, cugetand la evenimentele de peste zi.

Continuare: Alice in Tara Sanilor-Mari - ultima parte